„În România, există un acord al CNAS pentru acest tip de îngrijire, dar nu avem încă normele de punere în aplicare, decât pentru pacienţii care prezintă o limitare a autonomiei. De altfel, pacienţii au nevoie de mai mult sprijin şi din partea Ministerului Sănătăţii, mai ales acum în perioada de pandemie, când spitalele sunt supraaglomerate şi riscul de infectare cu COVID la pacienţii cronici trebuie menţinut cât mai redus”, au precizat aceştia.

Tratamentul la domiciliu ar duce la o scădere a costurilor, spitalele nu ar mai fi nevoite să găzduiască atât de mulţi pacienţi, şi implicit ar creşte şi numărul de locuri din spitale. De asemenea, ar scădea riscul infecţiilor intraspitaliceşti şi a infectării cu COVID din spitale, iar pacienţii ar urma mai strict tratamentul dacă l-ar face acasă decât dacă ar trebui să meargă la spital.

„Calitatea vieţii pacienţilor creşte acolo unde există această posibilitate de tratament. Ei se simt mai în siguranţă în confortul casei lor şi înţeleşi. În plus, câştigă timp şi autonomie, decid singuri ora tratamentului şi nici nu au costuri suplimentare sau probleme de logistică de genul transport, parcare, cazare etc”, au mai precizat reprezentanţii asociaţiei. Pentru a putea fi pus în practică acest tratament la domiciliu, ar fi nevoie de urmarea mai multor paşi: realizarea unei baze de date cu pacienţii care au nevoie de îngrijire la domiciliu, crearea unor recomandări pentru utilizarea medicamentelor, dar şi crearea unor echipe multidisciplinare, având în vedere că perfuziile la domiciliu necesită o coordonare între pacienţi, medici, farmacişti sau asistenţi medicali.