Trei ani de procese între două vecine de scară, din pricina unor pete de infiltraţii pe tavan. Cum se judecă astfel de speţe?

În mai 2021, Irina C. a observat apariţia unor pete pe tavanul băii. A luat legătura cu asociaţia de proprietari şi a chemat un instalator, care a apreciat că petele au fost acuzate de o inundaţie în apartamentul de la etaj, cel al Lilianei C. În plângerea pe care a adresat-i Judecătoriei în octombrie 2021, Irina C. afirmă că a încercat în van să ia legătura cu vecina sa. În cele din urmă, a făcut reparaţiile pe banii ei. A cerut în instanţă ca Liliana C. să-i achite cei 2.230 lei cheltuiţi, dar şi ca aceasta să fie obligată să permită accesul unui instalator autorizat în apartament, pentru a remedia defecţiunea.

De cealaltă parte, Liliana C. a afirmat că instalatorul asociaţiei nu găsise nicio problemă reţelei de apă din apartamentul său. Instalatorul chemat de vecină apreciase că infiltraţiile sunt de la scurgerea căzii din baia ei şi trebuia spart peretele. A apelat la o firmă specializată, care recomandase doar siliconarea marginii căzii, ceea ce şi făcuse.

În primă instanţă, magistraţii Judecătoriei au verificat îndeplinirea condiţiilor pentru angajarea răspunderii delictuale. Pentru aceasta, trebuia ca o faptă a Lilianei C. să fi condus la producerea unui prejudiciu Irinei C. Or, era evident că din apartamentul Lilianei C. se scursese apă prin planşeul băii, indiferent dacă era vorba de o fisură a vreunei ţevi ori doar de apa căzută lângă cadă. Ca urmare, Irina C. era îndreptăţită să-şi primească înapoi cei 2.230 lei cheltuiţi pentru reparaţii. În schimb, Liliana C. nu putea fi obligată să primească un instalator în casă, trimis de vecina sa. Nu se dovedise că problema infiltraţiilor persista, pentru ca acţiunea să fie necesară.

Sentinţa a fost contestată de Liliana C. Aceasta a afirmat că în baia vecinei sale apăruseră pete de mucegai, nu infiltraţii. Nici echipa de instalatori pe care îi chemase nu făcuseră vorbire de infiltraţii, ci doar de scurgeri. Era dispusă să suporte costul reparaţiilor doar dacă se demonstra că era într-adevăr vorba de infiltraţii, iar acestea i se datorau. Analizând apelul înaintat de Liliana C., magistraţii Tribunalului au constatat că aceasta nu făcea decât să critice sentinţa Judecătoriei, fără a aduce însă probe în sprijinul afirmaţiilor sale. Spunea că scurgerile din apartamentul său nu erau suficiente pentru a produce infiltraţii, dar nu dovedea acest fapt prin nimic. Afirma că efectuase reparaţii în propriul apartament, dar nu depusese la dosar niciun înscris doveditor.

Tribunalul a respins apelul, menţinând decizia Judecătoriei. Şi această sentinţă a fost contestată de Liliana C., cu recurs. Dosarul a intrat pe rolul Curţii de Apel, care urmează să stabilească primul termen de judecată.