Un geniu

*

Tind să-i dau cu mare întârziere dreptate poetului Radu Ulmeanu, cu care m-am contrazis într-o seară minunată stând la o halbă de bere pe o terasă unui restaurant la Sighetul Marmaţiei. Asta s-a întâmplat înainte de izbucnirea pandemiei, în toamna lui 2019.

Bătea un vânt destul de rece dinspre Memorialul de la Sighetul Marmaţiei, răscolind frunzele galbene şi tot felul de hârtii şi ambalaje pe trotuar. Cineva, parcă poetul Gheorghe Bârlea, fost prefect şi fost deputat sau senator, susţinea ideea că toată clasa politică a acestei ţări ar trebui să calce pe la Sighet, pentru ca luând contactul cu atrocităţile ce au avut loc acolo în sinistra perioadă comunistă a anilor cincizeci, să aibă un comportament cât mai decent şi să nu încalce constituţia şi legile ţării.

Aici ar trebui să depună jurământul atât preşedintele, cât şi tot guvernul României, a spus el. Da, aici, în fosta închisoare de la Sighet, unde se mai aud scâncetele şi urletele foştilor deţinuţi politici care au fost supuşi la privaţiuni şi chinuri inimaginabile, tocmai ca să avem acum o temelie pentru a ne clădi noua democraţie şi noua societate…

Ridicând halbele de bere deasupra mesei, cu toţii am căzut de acord că aici e locul cel mai potrivit pentru ca preşedintele şi guvernul să-şi depună jurământul de credinţă.

Urma să facem chiar un memoriu în acest sens şi să-l trimitem atât forului legislativ, guvernului, cât şi preşedintelui Iohannis. Bineînţeles că memoriul nu a mai fost făcut.

Tot atunci, chiar în timp ce discuţiile erau în toi, poetul Radu Ulmeanu, tam-nesam, s-a apucat să-l ridice în slăvi pe ministrul Florin Cîţu. Nici mai mult, nici mai puţin, domnia sa susţinea sus şi tare că Florin Cîţu e o capacitate, un adevărat geniu financiar. Poetul îşi pusese în el toate speranţele, spunând că numai un geniu precum Florin Cîţu va putea aduce economia României la standardul ţărilor civilizate. Pe atunci, dl. Florin Cîţu nu era decât „un simplu” ministru de finanţe.

M-am contrazis cu onorabilul poet până la sânge, dar nu am reuşit să-l mişc din convingerile lui şi până la urmă l-am lăsat în pace.

De atunci a trecut ceva timp, iar dl. Cîţu din simplu ministru de finanţe a ajuns premier. E drept că între timp a fost demis, dar asta nu are importanţă. În curând, dl. Iohannis îl va repune din nou în funcţie. Că nu degeaba a vorbit chiar zilele acestea dl. Cîţu, ridicându-i la fileu mingea preşedintelui, despre creşterea economică fără precedent a României şi despre marile realizări ale guvernului Cîţu. Un astfel de premier cu astfel de realizări nu poate fi ţinut pe tuşă.

Stând acum strâmb şi cugetând drept la cele întâmplate, tind să-i dau dreptate poetului Radu Ulmeanu: Florin Cîţu e un geniu. Şi încă, vai, ce geniu. Că va scoate România din groapa de gunoi a istoriei, nu mai e nici o îndoială.

Regret că nu ştiam amănunte legate de trecutul său american. Dacă aş fi ştiut, nu m-aş fi contrazis cu interlocutorul meu.

Probabil că domnia sa era mai iniţiat decât mine în biografia lui Cîţu. De aici şi încrederea aproape oarbă în destinul său. Se ştie că geniile, cel puţin în tinereţe, duc o viaţă destrăbălată, împingându-şi experienţa spre extreme. Aşa a făcut şi dl. Cîţu în America. A băut şi, poate, s-a şi drogat, urcându-se la volan într-o stare critică. Dar ce geniu nu bea şi nu se droghează, şi nu joacă jocuri de noroc în tinereţe?

Cîţu n-a jucat doar jocuri de noroc. A făcut şi speculaţii bancare pe seama leului în timp ce ocupa o funcţie importantă, dacă nu mă înşel, în cadrul sistemului bancar. Se spune că ar fi provocat pagube importante finanţelor ţării, dar afacerea a fost muşamalizată în cele din urmă şi băgată sub preş. Şi asta, probabil, pe motiv că dl. Cîţu e un geniu. Un geniu al ingineriilor financiare, care oricând poate ţepui sistemul. Poate că de pe urma cunoştinţelor sale a profitat şi mai profită cineva.

Genii au fost şi Baudelaire, şi Verlaine, şi Dostoievski. Baudelaire şi cu Verlaine s-au drogat şi au băut absint, iar Dostoievski a avut patima ruletei..

Bine, bine, dar Cîţu nu e nici Baudelaire, nici Verlaine, şi nici Dostoievski!

Dl. Radu Ulmeanu crede că e.

*

În fine lăsând gluma la o parte, dacă am vedea măcar un procent de 50% din ingineriile financiare făcute de dl. Florin Cîţu, atât în perioada cât a fost ministru de finanţe în guvernul Orban, cât şi în timpul cât a fost premier al României, ne-am îngrozi.

Zilele trecute a ieşit la suprafaţa doar una dintre ele, cea legată de fondul de rezervă al primului ministru: fond realizat prin tăierea a 3,8 miliarde de lei de la Ministerul Muncii, din fondul de pensii, din care 1 miliard de lei a fost virat în fondul de rezervă, destinat situaţiilor neprevăzute. Ştim bine cu toţii că în proporţie de 80% din aceşti bani au constituit un stimulent, ca să nu zic mită, pentru primarii PNL care l-au votat pe dl. Cîţu la Congres.

Faptul că s-au tăiat bani de la fondul de pensii arată, printre altele, că exista la Ministerul Muncii o rezervă de 3,8 miliarde care ar fi putut acoperi o eventuală majorarea a pensiilor. Nu s-a dorit acest lucru. Pensionarii nu fac parte din bazinul electoral al PNL-ului, de aceea creşterea pensiilor fost decalată pentru începutul anului 2022 sau 2024.

Concluzia pe care o putem trage de aici e una simplă. Dl. Florin Cîţu nu şi-a schimbat năravurile şi nici maniera din perioada tinereţii. Atunci a făcut puşcărie în Statele Unite pentru că a fost prins beat la volan, apoi, după ce a ieşit de acolo, a ţepuit o bancă americană cu suma de 7 000 de dolari, dispărând „fără urmă” din America. Nici astăzi această sumă nu a fost recuperată.

Cum de şi-a permis să aibă un asemenea comportament un simplu rezident şi nu a fost pedepsit aspru de autorităţile americane nu ştim. Trebuie să ai un spate bine asigurat ca să-ţi permiţi luxul de a conduce în stare de ebrietate în SUA. Asta cu atât mai mult, cu cât eşti cetăţean străin. În acest sens, legile americane sunt drastice. Iar când eşti rezident, şi mai drastice. Normal ar fi fost ca după cele două zile de puşcărie, Florin Cîţu să fi fost expulzat din America. Nu s-a întâmplat aşa. De ce, nu ştim. Iar în privinţa băncilor, lucrurile sunt la fel de bizare. Pentru o datorie, băncile americane te urmăresc până la celălalt colţ al pământului, iar când te găsesc, şi te găsesc, dobânzile, penalităţile şi cheltuielile legate de recuperarea banilor te acoperă cu totul.

Dl. Florin Cîţu a avut norocul să scape de urmărire. Cunoştinţele sale din domeniul lumii financiare l-au ajutat probabil să-şi acopere urmele. Astăzi domnia sa mai ocupă încă funcia de prim-ministru, ce-i drept, interimar, al României.

Dacă în America tânărul rezident Florin Cîţu a condus într-o stare critică la volan, mergând în zig-zag pe şosea, în zilele noastre Florin Cîţu a recidivat, beţia de putere şi lipsa oricărei autocenzuri l-au făcut să împingă România spre marginea prăpastiei. Împrumuturile aberante, deturnarea banilor publici, speculaţiile bancare pe seama monedei naţionale, încercarea de mituire a propriului partid, ne arată că Florin Cîţu a fost şi a rămas un infractor, un penal…

Un penal care, având sprijinul preşedintelui Iohannis, continuă să conducă România. Astăzi un astfel de individ, cu un comportament sociopat, a fost ales, graţie serviciilor dlui Iohannis, drept preşedinte al PNL.

Dacă lucrurile astea s-ar fi întâmplat în curtea unui alt partid, jumătate de României ar fi fost în strada.

Ceea ce mă miră însă e sprijinul pe care acest personaj mai mult decât dubios l-a obţinut din partea dlui Iohannis. Ca preşedinte, dl. Iohannis a avut acces la toate informaţiile legate de trecutul lui Cîţu şi de caracterul său. A ştiut şi despre episoadele americane, a ştiut şi despre alte mişculaţiuni făcute de Cîţu. A avut cunoştinţă şi despre halucinantele împrumuturile făcute de acesta şi despre modul cum s-au evaporat miliardele împrumutate din buget. A ştiut şi a tăcut. Ba mai mult decât atât, l-a sprijinit şi-l sprijină şi acum…

În fine, referindu-se la recentele alegeri pentru preşedinţia PNL-lui, publicistul şi analistul Marius Pieleanu, directorul Grupului de Studii Socio-Comportamentale Avangarde, a spus că nu are încredere nici cât negru sub unghie în premierul Florin Cîţu. Marius Pieleanu l-a prezentat ca pe un ins dubios, certat cu legea. „Mai adineauri (reproduc cu aproximaţie cuvintele sale, n.n.), a adăugat el, eram invitat la o emisiune, şi am văzut că trece pe lângă mine dl. Cîţu. Imediat ce a trecut, am dus mâna la buzunarul de la piept, să văd dacă portmoneul e la locul lui. Cum poţi să investeşti în funcţia de prim-ministru al României un ins care a ţepuit o bancă americană de 7000 de dolari şi a a făcut şi alte jonglerii?”

Iată că se poate, Marius. În România lucrului bine făcut, dl. Cîţu a devenit o marcă a PNL-lui.

Oare ce părere are azi despre această marcă venerabilul poet Radu Ulmeanu? Îl vede pe Cîţu tot un geniu al finanţelor din ce în ce mai părăduite ale ţării?

Nichita Danilov este scriitor şi publicist