Un omagiu adus cărţii

Din necesităţi profesionale, dar şi din pură plăcere am citit multe studii şi eseuri despre istoria cărţii şi a lecturii. Că subiectul este în continuare unul stimulator o dovedeşte foarte frumoasa carte semnată de Irene Vallejo Infinitul într-o trestie (traducere de Silvia-Alexandra Ştefan, editura Pandora M, colecţia Anansi, 2022). Două caracteristici particularizează demersul Irenei Vallejo. Mai întâi, naveta permanentă între trecut şi prezent. Trimiterile la prezent au rolul de a face mai accesibile unele consideraţii savante şi de a sublinia, totodată, continuitatea peste secole a marilor teme legate de lectură şi de cartea ca obiect. „Actualizările” sunt de-a dreptul amuzante atunci când se stabilesc analogii cu filmele unor mari regizori; sunt astfel citaţi Clint Eastwood, Tarantino, Wim Wenders, John Ford, Claude Chabrol, Scorsese etc., asocieri inteligente şi deloc forţate. A doua caracteristică este că autoarea se ocupă de antichitatea greco-romană, opţiune temerară care însă nu a împiedicat ca această carte să devină un best-seller internaţional. Ştim cu toţii cât de năpăstuite sunt la noi limbile clasice, de greacă nu mai vorbesc, dar şi latina, cu toate că ne batem în piept şi ne lăudăm cu romanitatea noastră. Nici în alte ţări lucrurile nu stau foarte bine, dar parcă nicăieri nu vedem atâta dezinteres faţă de civilizaţia şi cultura care au stat la baza spiritualităţii europene.

Irene Vallejo se plimbă cu o dezinvoltură cuceritoare în lumea Greciei şi a Romei antice. Aflăm, astfel, o mulţime de lucruri despre Biblioteca şi Muzeul din Alexandria, amănunte găsite în diferite surse istorice. Un anume Demetrios din Falera a inventat meseria de bibliotecar, după ce învăţase de la Aristotel cum se organizează o bibliotecă. Totuşi, părintele bibliotecarilor este Callimachos din Cirene, cel care, în secolul al III-lea î.Hr., a realizat un catalog al cărţilor aflate în Biblioteca din Alexandria şi a pus bazele ştiinţei bibliografice. Ştiaţi câte biblioteci au existat între anii 1500 şi 300 îHr.? 55, în Orientul apropiat şi niciuna în Europa. Astăzi, în Spania sunt 4649 de biblioteci publice, 97% din populaţie beneficiază de cel puţin o bibliotecă publică în zona în care locuieşte. Prima bibliotecă publică a fost fondată tot la Alexandria, de către Ptolemeu al III-lea, care a construit lângă biblioteca cea mare una mai mică, deschisă tuturor doritorilor. După distrugerea bibliotecilor elenistice şi romane, prima bibliotecă publică din Europa a fost inaugurată în 1444 la Florenţa. La Roma, încă din secolul I îHr., existau librării, unde de fapt se copiau texte. Acestea au fost multă vreme, se ştie, sub formă de suluri, după care a apărut codexul şi după aceea cartea. În anul 350 erau la Roma 92 de biblioteci. O revoluţie în istoria umanităţii este inventarea alfabetului, mai importantă, crede Irene Vallejo, decât internetul. Scrisul s-a născut din raţiuni practice (se ţinea socoteala bunurilor, a animalelor etc.) după care a făcut posibilă transmiterea operelor literare. Astăzi, în lume, apare o carte la fiecare jumătate de minut!

Ne mai poartă Irene Vallejo, ghid competent şi priceput în a ne stârni curiozitatea, prin operele lui Homer, Eschil, Sofocle, Euripide, Hesiod, Xenofon, Plutarh, Sapho, Marţial, Catullus, Horaţiu, Ovidiu etc., etc. Îi reciteşte pe aceşti autori cu un ochi proaspăt şi arată, de fiecare dată când e posibil, cât de actuali sunt. E încântătoare această plimbare prin literatura antică şi care ar putea reprezenta, pentru mulţi, descoperirea unui continent necunoscut. Nu am să-i fac autoare decât un reproş: deşi se declară împotriva nebuniei woke şi a cancel culture, face totuşi mici concesii corectitudinii politice. E totuşi deplasat să-i reproşezi lui Harold Bloom că a venit cu o versiune personală a canonului literar „neruşinat de anglo-saxonă, albă şi masculină”. Astfel de derapaje sunt foarte puţine într-o carte de 600 de pagini care se citeşte cu un interes constant.

Şi, în definitiv, aspectul cel mai important este că Irene Vallejo aduce un cald, vibrant omagiu cărţii şi lecturii. Cartea va rezista, ne asigură autoarea. Va rezista fiindcă face parte din acele artefacte care au învins timpul – roata, scaunul, paharul ş.a.m.d. Va rezista şi când instrumentele de ultimul răcnet din zilele noastre, telefonul mobil, tableta, laptopul etc. vor dispărea înlocuite de alte instrumente mai performante. Şi asta deoarece „cărţile au voce şi vorbesc salvând epoci şi existenţe”.

Infinitul într-o trestie este un admirabil şi pasionant omagiu adus cărţii.

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor