„Creşterea vârstei de pensionare este o măsură de politică publică care, în principal, îşi propune două obiective: reducerea deficitului la bugetul de pensii şi menţinerea în câmpul muncii a unui număr mai mare de angajaţi în condiţiile unei cereri crescute de forţă de muncă”, a spus pentru „Ziarul de Iaşi” Ciprian Iftimoaei, lector asociat dr. la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. În opinia sa, nu mai este un secret pentru nimeni faptul că avem un deficit la bugetul de pensii care devine nesustenabil. Apoi, avem nevoie de forţă de muncă.

Sociologul susţine că, după 1990, natalitatea a scăzut foarte mult ca urmare a modificării concepţiei şi stilurilor de viaţă, eliminarea politicii pro-nataliste a regimului anterior, măsuri contraceptive (mai ales avorturile) care au condus la scăderea numărului de născuţi-vii. În perioadele de restructurare economică au fost probleme cu ocuparea forţei de muncă, şomaj ridicat, context în care s-a apelat de măsuri de protecţie socială precum pensionarea anticipată, care acum pune presiune pe bugetul de pensii. După aderarea României la UE, în 2007, migraţia externă a românilor, definitivă sau temporară, a pus „capac” la toate aceste dezechilibre sociodemografice. În prezent, România se înscrie în trendul crescător al îmbătrânirii populaţiei, caracteristic statelor din UE, SUA, Japonia. În aceste condiţii, se pune problema finanţării sistemului de pensii şi necesitatea de a menţine în câmpul muncii a persoanelor apte de muncă, chiar şi după vârsta de pensionare prevăzută de legislaţia actuală.

„Creşterea vârstei de pensionare se poate aplica opţional, ca alegere a persoanelor doritoare să rămână în activitate, sau se poate aplica pentru anumite categorii socioprofesionale, în funcţie de alţi parametri demografici, sociali, economici sau care ţin de starea de sănătate. Mă gândesc, de exemplu, la speranţa medie de viaţă la naştere. Pentru cei ca mine, care s-au născut în 1975, speranţa medie de viaţă este undeva la 67 de ani. Statistic vorbind, unii din generaţia mea nu vor mai fi în viaţă la 70 de ani”, a spus Ciprian Iftimoaei.

În anul 2017, speranţa medie de viaţă în România era mai mică cu 5,6 ani faţă de media statelor membre UE-28 (cf. Eurostat, speranţa medie de viaţă în UE era de 80 de ani). Totodată, trebuie să avem în vedere şi speranţa de viaţă sănătoasă după pensionare şi alţi indicatori care descriu sănătatea muncii, pe categorii de vârstă, ramuri economice şi altele. În acest context, sociologul este de părere că sistemul de pensii contributiv de tipul pay-as-you-go şi-a cam atins limitele. „Sistemele de pensii prin capitalizare de tipul fully funded pensions reprezintă o alternativă la sistemul public. În ceea ce mă priveşte, am discutat despre această problemă – creşterea vârstei de pensionare, în contextul îmbătrânirii demografice şi promovarea îmbătânirii active la cursul de Calitatea vieţii, dar şi în cadrul şedinţelor Comisiei de Dialog Social”, a precizat Ciprian Iftimoaei.