Un singur cuvânt l-a băgat pentru 4 ani după gratii

Un evazionist va ajunge în spatele gratiilor după două sentinţe care au diferit practic printr-un singur cuvânt. Magistraţii Tribunalului l-au condamnat la 4 ani de închisoare, dar cu suspendare. Contestaţia formulată de procurori a fost acceptată de Curtea de Apel, care au păstrat sentinţa Tribunalului, cu o mică modificare: în loc de „suspendare” au scris „detenţie”.

Cu doar patru clase absolvite şi fără o ocupaţie stabilă, Mihăiţă Stănescu a preluat în 2010 administrarea firmei Practik Premat SRL, la o zi după ce aceasta fusese înfiinţată de fratele său. A suportat cheltuielile de înfiinţare a firmei în schimbul procurii de împuternicire. Oficial, firma avea ca obiect de activitate „lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale”. În fapt, ea se ocupa cu tranzacţii fictive, Stănescu înregistrând în contabilite achiziţii şi vânzări de mărfuri inexistente. Principalul partener de afaceri al Practik Premat SRL era o altă firmă deţinută de fratele lui Stănescu. Ulterior, acesta avea să declare că nu ştia cu ce se ocupă Mihăiţă Stănescu. „Martorul a precizat faptul că, date fiind relaţiile de rudenie dintre el şi inculpat (fraţi), precum şi împrejurarea că locuiesc la aceeaşi adresă, inculpatul Stănescu Mihăiţă cunoaşte atât datele lui de identificare, cât şi pe cele ale societăţii pe care o administrează, astfel încât s-a folosit de acestea la completarea facturilor şi chitanţelor”, au consemnat ulterior procurorii. În decurs de doar patru luni, iulie-noiembrie 2012, Mihăiţă Stănescu a înregistrat zeci de operaţiuni fictive, cauzând bugetului statului un prejudiciu de peste 400.000 lei. Faptele au ieşit la iveală în urma unui control al Fiscului, efectuat în aprilie 2013. Controlul a fost urmat de o anchetă a procurorilor Parchetului de pe lângă Tribunal, cazul ajungând în faţa instanţei în 2018.

În primă instanţă, magistraţii Tribunalului au stabilit o pedeapsă de 4 ani de închisoare. În cazul lui Stănescu, s-au aplicat însă prevederile vechiului Cod Penal, care permitea ca pedepsele de până la 4 ani să poată fi suspendate. Ca urmare, sentinţa finală a fost de 4 ani de închisoare, dar cu suspendarea executării pe durata unui termen de supraveghere de 8 ani, ca şi obligarea la plata prejudiciului şi a penalităţilor corespunzătoare, totalizând 601.700 lei. Sentinţa a fost atacată însă de procurori, care au considerat-o nelegală. Ei au arătat că inculpatul mai fusese condamnat o dată, tot cu suspendare, de Curtea de Apel Oradea. Cum fapta fusese comisă înainte de a fi condamnat pentru evaziune, a doua condamnare nu mai putea fi şi ea cu suspendarea executării. Judecătorii Curţii de Apel au fost de acord cu argumentul procurorilor, constatând în plus că inculpatul nu achitase nicio sumă din prejudiciul care îi fusese imputat, deci nu manifestase minimul de interes spre îndreptare care ar fi putut justifica suspendarea pedepsei. Ca urmare, judecătorii au stabilit ca pedeapsa să fie executată în regim de detenţie. Sentinţa Curţii de Apel este definitivă.