Un trio pentru integrare

La începutul acestei săptămâni, în urma unei reuniuni programate la Kiev, miniştrii de externe din Ucraina, Georgia şi Republica Moldova au oficializat constituirea unui „Trio Asociat” – o formulă de cooperare mai strânsă între cele trei ţări ale Parteneriatului Estic care îşi doresc integrarea deplină în Uniunea Europeană.

În esenţă, această iniţiativă este binevenită şi deloc surprinzătoare – probabil că ea ar fi apărut în urmă cu câţiva ani, dacă politica internă din aceste republici post-sovietice nu ar fi atât de agitată. Deşi integrarea europeană a unei ţări este rezultatul unui proces bilateral (UE – statul candidat), există beneficii clare ale cooperării între mai mulţi aspiranţi la aderare, aşa cum o atestă, spre exemplu, drumul comun al statelor baltice către momentul 2004. Ucraina, Georgia şi Moldova nu au, deocamdată, o experienţă consistentă a cooperării în triunghi, dar pentru toate trebuie să existe un început. Şi, de altfel, dacă ţinem cont de situaţia generală de pe continent (Est şi Vest), va exista suficient timp pentru a dezvolta o asemenea experienţă, până în momentul unei eventuale aderări. Problemele teritoriale şi chestiunile de securitate nu trebuie să ţină în loc eforturile politice de adâncire şi dezvoltare a asocierii.

Cât priveşte posibilele reacţii ale instituţiilor europene, probabil că nu va fi un entuziasm general, dar iniţiativa guvernelor de la Kiev, Tbilisi şi Chişinău va fi mai bine primită astăzi decât ar fi fost în urmă cu cinci sau şase ani. Liderii UE au înţeles că abordarea în bloc, promovată prin Parteneriatul Estic (de altfel, şi prin Politica Europeană de Vecinătate) este aproape epuizată. Republicile post-sovietice semnatare au obiective diferite în relaţia cu UE, astfel că acest spaţiu nu mai poate fi uniformizat artificial – exceptând situaţia în care s-ar merge către un minimum prea puţin ambiţios. Nu înseamnă că Parteneriatul Estic a devenit inutil, însă el nu trebuie să creeze constrângeri artificiale asupra statelor care vor mai mult.

Denumirea neoficială – „Trio Asociat” – are meritul că duce discuţia şi spre provocările zilei, nu doar spre ambiţiile de integrare din viitor. Dorinţa celor trei ţări de a coopera în vederea unei cât mai bune valorificări a potenţialului asocierii nu ar trebui să deranjeze instituţiile europene, chiar dacă acestea sunt atente să nu transmită celorlalţi membri impresia că ar reprezenta „plutonul secund” al Parteneriatului Estic. Dar nu trebuie să ne aşteptăm prea curând la oficializarea unei diferenţieri între parteneri; când (şi dacă) va veni, o asemenea decizie va fi rezultatul unei atent cântărite iniţiative diplomatice a Bruxelles-ului.

E bine, însă, că dosarul estic este pe cale să fie şters de praf şi redeschis. Relaţia cu republicile post-sovietice care nu urmăresc aderarea şi sunt expuse în mai mică măsură contactelor instituţionale cu Europa occidentală ar putea fi aşezată în cadre stabile şi supusă mai rar evaluării. Nu la fel stau, însă, lucrurile în cazul Ucrainei, Georgiei şi Republicii Moldova, mai ales pe fondul problemelor de securitate apărute în relaţia cu Moscova. Cele trei state – cu precădere Ucraina – reprezintă o miză într-un conflict pe care UE nu l-a dorit şi l-a considerat, poate în mod naiv, evitabil. Acum, nimeni nu mai poate afirma cu seriozitate că nu este cazul să se ofere speranţe celor trei ţări, din cauză că Rusia se va supăra. Ultimii şapte-opt ani ne-au arătat că Rusia tinde să fie supărată oricum, aşa că singura variantă rezonabilă ar fi ca UE – şi Occidentul, în general – să-şi definească interesele şi să le urmărească.

România va aştepta, probabil, definirea unei linii europene în privinţa „Trio-ului Asociat”, pentru că aceasta va fi o decizie luată de instituţii, nu de statele-membre. Însă, indiferent de conţinutul acesteia, guvernul de la Bucureşti are la dispoziţie modalităţi de a-şi exprima sprijinul faţă de cooperarea trilaterală Ucraina – Georgia – Republica Moldova. Şi mai important ar fi ca Bucureştiul să acorde ceva mai multă atenţie dialogului politic cu Kievul şi Tbilisi, pentru a completa angajamentul deja substanţial în favoarea Republicii Moldova, şi să exploreze alături de toţi cei trei parteneri variante de consolidare a legăturilor economice şi societale.