Vă amintiţi povestea de succes a tânărului instituţionalizat Ionuţ Muscu? Pandemia l-a pus la pământ

Tânărul nu mai are frizeria, şi încearcă să îşi întreţină familia mergând la oameni acasă pentru a-i tunde, sau îi cheamă în una dintre camerele unui cămin social al Primăriei, acolo unde şi-a amenajat un spaţiu în care poate să-şi facă meseria.

Ionuţ Muscu, un tânăr care a fost instituţionalizat, în prezent căsătorit şi cu trei copii, a fost dat drept exemplu de Ziarul de Iaşi în urmă cu aproape patru ani pentru faptul că a reuşit să îşi facă propria afacere. Ionuţ Muscu este orfan de ambii părinţi, pe care i-a pierdut încă de mic, iar pasiunea sa pentru tuns şi-a descoperit-o la casa de copii, acolo unde îşi tundea colegii. Mai târziu, a făcut din pasiune o meserie, iar în 2017 avea o frizerie într-un spaţiu închiriat din zona staţiei Pădurii. Pandemia şi apoi decizia de a-şi muta afacerea într-un spaţiu oferit de un client, într-un bloc nou construit, i-au ruinat însă afacerea.

Datoriile îl pot arunca în stradă

Parcursul lui Ionuţ Muscu după publicarea articolului Ziarului de Iaşi părea că nu poate fi decât unul pozitiv. În urma mediatizării poveştii sale, a primit sprijin de la o organizaţie din Bacău, şi tot prin intermediul acelei organizaţii a reuşit să-l întâl­nească pe ambasadorul SUA, care a dorit să vadă cum un tânăr instituţio­na­lizat a reuşit să îşi depăşească condiţia. Tot în urma mediatizării cazului său a primit sprijin şi de la Primăria Iaşi, care i-a oferit mai întâi două camere într-un cămin din zona Tudor Vladimirescu, foarte aproape de frizeria pe care o avea în zona staţiei Pădurii, iar mai apoi încă una, după ce au văzut că tânărul a renovat camerele primite şi că plăteşte cheltuielile lunar. Acum însă lucrurile par să fi scăpat de sub control, iar după ce şi-a pierdut afacerea în urma unei decizii neinspirate, dar şi din cauza pandemiei, abia reuşeşte să îşi plătească întreţinerea şi să cumpere alimente pentru cei trei copii.

Ionuţ are în prezent datorii de 7.000 de lei, care îl pot lăsa acum, în preajma iernii, fără locuinţa primită de la Primărie. A investit în renovarea celor trei camere primite, după cum afirmă acesta, şi după cum se poate vedea şi din poze, peste 30.000 de lei, bani pe care reuşise să îi strângă în perioada în care îi funcţiona afa­cerea. Şi-a amenajat o baie, a refăcut pereţii şi şi-a cumpărat mobilier. Ghinioanele au început însă odată cu prima iarnă petrecută în căminul Primăriei. „Când ne-am mutat aici nu ne dădeau căldură la calorifer, şi a trebuit să ne încălzim la reşou“, explică Ionuţ.

Iar organizaţia care îl avea în acea perioadă în grijă pe Ionuţ a cumpărat împreună cu el trei reşouri mari. Aşa au ajuns ca în prezent să aibă datorii la E.ON de 2.400 de lei, deşi au mai reuşit să plătească o parte. Pe lângă acestea este şi datoria la întreţinere: peste 3.500 de lei. Iar banii de plătit nu se opresc aici, pentru că ar avea de plătit şi chiria, chiar dacă aceasta ar trebui să fie gratuită, având în vedere că soţia sa are handicap. „Trebuie să depunem în fiecare an un dosar la Primărie pentru cameră, dar anul ăsta nu am depus adeverinţa de handicap a soţiei. Am depus cerere pentru adeverinţă încă din luna martie“, explică Ionuţ.

Pandemia l-a lovit crunt

La aceste ghinioane se adaugă şi faptul că a fost încântat de promisiunea unui client, care i-a promis că îi amenajează un salon într-un bloc nou construit. Decizie pe care a luat-o şi pentru că pandemia îl cam lăsase fără clienţi. Acolo a stat aproape un an, şi plătea chirie în fiecare lună, în jur de 1.300 de lei. A fost însă evacuat pe motiv că toţi clienţii pe care îi primeşte în fiecare zi fac zgomot, iar asta îi deranjează pe ceilalţi locatari. Acum nu mai ştie unde să plece şi ce să facă, iar opţiunile par să nu existe.

A încercat să se angajeze undeva cu carte de muncă, ca frizer, dar nimeni nu îl mai cheamă şi toată lumea îi cere o diplomă care să ateste că ştie să tundă. A încercat să îşi închirieze un scaun într-o frizerie, dar spune el că l-ar costa peste 3.000 de lei să facă asta. Acum se descurcă cum poate, şi merge să tundă prin oraş, acasă la client, sau mai primeşte pe câte un cunoscut în una din camerele primite de la Primărie, unde şi-a amenajat un fel de salon, din pensia de trei sute şi ceva de lei a soţiei şi din alocaţia celor trei copii. În rest, trăieşte de pe o zi pe alta, mai primeşte ajutor de la oameni cu suflet mare, şi chiar de la funcţionari din Primărie, care au ajuns să-l îndrăgească pentru că e muncitor şi că, spre deosebire de alţi locatari din cămin, a renovat camerele primite, nu le-a distrus. Camere pe care însă le-ar putea pierde oricând, chiar şi în miez de iarnă, pentru că nu îşi permite să achite întreţinerea.