Vaccinul care ne desparte

O rată mică de vaccinare ne desparte tot mai mult, ca ţară, în primul rând de plutonul ţărilor dezvoltate unde rata de vaccinare trece de pragul necesar unei imunizări de masă. Ţările cu o rată de vaccinare mai mică de 60% înregistrată până la mijlocul anului viitor, vor suferi pierderi de PIB în valoare totală de aproximativ 2 trilioane de dolari în perioada 2022-2025, estimează The Economist Inteligence Unit (EIU) într-un studiu amplu privind efectele globale ale pandemiei Covid în următorii ani.

Una dintre consecinţe va fi o decuplare şi mai mare a acestor ţări, în termeni de prosperitate economic, de plutonul celor bogate unde rata de vaccinare e deja, în medie, de peste 60%. Cu o rată de vaccinare în acest moment de sub 35%, România are slabe şanse să prevină intrarea într-un asemenea scenariu, prin urmare perspectiva unei întârzieri şi mai mari în convergenţa cu lumea dezvoltată se va accentua.

Dar sunt şi alte schimbări şi mai durabile pe care le va alimenta discrepanţa dintre ţări  în materie de vaccinare. Una dintre ele priveşte fluxurile turistice, în primul rând prin reducerea drastică, din motive de siguranţă medicală, a călătoriile în ţările cu rată mică de vaccinare. România va fi şi ea, cel mai probabil, una dintre victime. Această situaţie va antrena şi o remodelare a schimburilor sociale, comerciale şi culturale pentru mulţi ani de acum înainte.

Dar efectele negative ale unei rate scăzute de vaccinare nu vor fi uniform distribuite la nivelul ţării. Avem, în primul rând, o discrepanţă semnificativă între regiuni. Moldova şi sudul Olteniei stând cel mai prost, Ardealul cel mai bine. Mai sunt diferenţele mari între mediile de rezidenţă, cea mai accentuată fiind cea din rural şi urban, dar şi dintre urbanul mare şi restul. Deşi greu de estimat acum, aceste discrepanţe se vor reflecta cu siguranţă şi în nivelul de bunăstare. Zonele slab vaccinate ca Moldova şi sudul Olteniei ar putea fi, spre exemplu, afectate mai puternic decât restul ţării pe zona de turism, dar, posibil, şi pe cea de investiţii. În condiţiile în care cele două regiuni sunt deja cele mai sărace din România, discrepanţa nu va face decât să crească.

O altă consecinţă negativă care deja se face simţită, dar va căpăta cu siguranţă o şi mai mare amploare este cea dintre urbanul mare şi celelalte medii de rezidenţă. Cum se ştie, principalele rezervoare de emigraţie sunt nu doar regiunile mai sărace de care am vorbit deja, Moldova în primul rând, ci şi oraşele mici şi zona rurală. Adică exact acolo unde se înregistrează cele mai reduse cote de vaccinare. Înăsprirea condiţiilor de intrare în ţările de destinaţie (cele din Vestul Europei în primul rând), dar şi a celor de muncă prin introducerea certificatului verde obligatoriu îi va afecta în primul rând pe românii care vor dori să emigreze în căutarea unui job mai bun. Adică exact românii care, după cum ne arată statisticile, fac parte, în cea mai mare măsură, din categoria celor care refuză să se vaccineze (tineri, urbanul mediu, urbanul mic şi rural, Moldova, Oltenia, Muntenia, exceptând Bucureştiul). Deja acest lucru se întâmplă, dar tendinţa se va accentua.

Toate aceste consecinţe economice negative vor antrena, cu siguranţă, şi consecinţe politice majore. Creşterea disparităţilor economice fie ele regionale, care ţin de mediile de rezidenţă sau inter-generaţionale creează spaţiul perfect pentru apariţia şi înflorirea extremismului politic. Succesul tot mai mare al AUR e un indiciu clar. Trendul se va accentua, iar partidele populist-extremiste vor câştiga teren şi vor infesta întreg spectrul politic.

Atmosfera publică e deja destul de toxică. Din păcate, dacă rata de vaccinare nu va creşte considerabil în următorul an până la a atinge imunitatea „de turmă”, probabil că veştile bune ne vor ocoli tot mai mult în următorii ani. Şi ne vor îndepărta şi mai mult de lumea bunăstării.