Vestul Online

Tocmai am aflat de la radio că Instagram permite şi chiar încurajează traficul de droguri pe reţeaua lor, indiferent de vârsta utilizatorilor. Din neglijenţă, evident. Un grup de curioşi au creat conturi false şi au cerut informaţii de la alţi utilizatori în legătură cu achiziţionarea şi utilizarea de substanţe stupefiante. Comunicarea dintre ei a mers brici, nu i-a întrerupt nimeni. Au primit recomandări, adrese, nume unde să se intereseze şi să cumpere prafuri, seringi şi alte alea. Mai mult decât atât, Instagramul, prin algoritmul lui bine pus la punct, le-a făcut şi alte recomandări pe baza căutărilor anterioare. Practic oamenii noştri au fost asaltaţi de anunţuri cu droguri. Tare, nu?

Ce să mai zic de Facebook. Oricine îşi poate face o pagină sau un grup fictiv, unde să nu apară numele său real, şi sub această umbrelă să lanseze atacuri, campanii, tot ce vrea el asupra oricui. Poţi raporta cât vrei pe obraznic că Facebook-ul o să-ţi zică mereu că comportamentul (sic!) acela nu iese din sfera bunului simţ, al politicilor lui, chit că respectivul taie şi spânzură în cel mai mârşav mod pe oricine îi iese în cale sub adăpostul confortabil al anonimatului.

Lumea virtuală a devenit ceea ce era Vestul Sălbatic în America, o ţară a libertăţii absolute, un loc al tuturor posibilităţilor. Fiecare îşi face rost de o căruţă cu coviltir (cont), un cal şi-o puşcă, şi-i dă bice în necunoscut. Nu e niciun fel de exagerare aici. În acel spaţiu nu există legi, sau există câteva, dar pot fi uşor fentate, ca să nu zic că ai oricând posibilitatea să împuşti şeriful şi adjunctul dintr-un cont fictiv, cu o mască pe faţă, după care să te faci nevăzut. Deci impresia pe care o ai e că acolo e cu adevărat libertate totală şi că te aşteaptă El Dorado. Practic orice e posibil. Poţi da peste aur, peste femeia visurilor tale, dar şi peste indieni, hoţi, pungaşi, ucigaşi, crocodili, şerpi veninoşi sau deşert sterp unde să te usuci de sete.

Când intri într-un grup de pe o reţea de socializare e fix ca şi cum ai intra într-un saloon din Texas din secolul XVIII. Te aşezi la o masă mai retrasă, ceri barmanului un whisky mic, şi te uiţi la spectacolul dansatoarelor sau asculţi poveştile de la mesele alăturate. Dacă eşti în bani, disperat şi sătul să fii aşa de sănătos, poţi alege o curvă din cele care stau atârnate la etaj ca nişte zdrenţe puse la uscat. Dacă eşti excesiv de plictisit ori ţi s-a urât cu binele, te bagi în discuţie cu pistolarii de la vreo masă, ba chiar, dacă te mănâncă tare în cur, poţi să îi şi contrazici despre una sau alta. Ai prilejul, cu ocazia asta să stârneşti o bătaie generală cu pumni în stânga şi în dreapta, cu scaune şi mese aruncate peste tot, geamuri sparte şi cu împuşcături.

Poţi, de asemenea, să te dai drept cowboy-ul clasic şi să provoci pe vreo unul la duel afară, în drum şi cu public numeros, până nu vine şeriful să facă ordine sau să fie şi el împuşcat. Să ai mereu calul pregătit de fugă. Dacă vezi că se împute treaba, faci un salt şi o iei la galop. Te opreşti în alt „târguşor” că sunt destule.

Din când în când ai ocazia să asişti la câte o execuţie publică, o linşare, o spânzurare de indian, de negru sau hoţ în piaţa publică. Asta doar virtual, evident, pe grupuri, în bule.

Poţi fi cine doreşti, Billy the Kid, Jesse James, Butch Cassidy, Sundance Kid, la alegere. Şi poţi comite orice infracţiune vrei, fără griji. Chiar dacă te prinde potera, nu te spânzură ca altădată, ci te bagă într-o puşcărie la standarde europene cu aer condiţionat.

E mişto tare în Vestul Online. Trebuie să ne bucurăm de el cât mai putem, că încetul cu încetul o să vină civilizaţia peste noi şi n-o să mai putem face nimic nici acolo fără să dăm cu subsemnatul la dulău.

Briscan Zara este scriitor şi publicist