Viziuni holistice

A fi cetăţean înseamnă a te implica, cu toată fiinţa, în cetate. Câtă vreme nevoile cetăţenilor s-au suprapus intereselor comune, cetăţile au prosperat. Reverberaţiile spirituale ale modului de viaţă din intra muros sunt vii în oraşele născute din cetăţi. Iaşul nu este la origine o cetate.

Fisura în comuniunea de interese apare repede. Povestea Babilonului relatează cum vorbitorii aceleiaşi limbi, autori ai proiectului comun de oraş şi turn până la cer, şi-au dorit ceva diferit de utilitate, anume, să construiască pentru faimă. Ori nevoia de faimă e diferită pentru fiecare cetăţean. Împrăştierea gândului comunitar a indus neînţelegeri între oameni, adică babilonie. O stare vizibilă astăzi în toate oraşele.

În timp tehnologiile de distrugere au făcut zidurile inutile. Oraşele n-au mai fost constrânse în forme dependente de locurile uşor de fortificat. Ele au început să crească în peisaj în ansambluri atractive, atât de bine înţelese de Assunto Rosario, mare admirator al oraşului preindustrial. Oraşele româneşti, preindustriale, în frunte cu Iaşul, intră în aceeaşi lume a frumosului cu toate neajunsurile şi slăbiciunile cauzate de sărăcie.

Nu repovestesc aici frumuseţea Iaşului istoric. Ea merită un studiu aplicat pentru identificarea constructelor, pentru înţelegerea modului natural de armonizare cu peisajul într-o formă atât de unitară. Înţelegerea acestei tradiţii ar aduce pricepere în desenarea viitorului chiar dacă viitorul ar putea fi radical diferit de formele istorice.

Revoluţia industrială începută la sfârşitul secolului optsprezece în Anglia şi extinsă, în etape succesive, la scară planetară, a atras după sine explozia oraşelor, sufocantă pentru nucleele lor istorice. Industrii poluante, sordide cartiere muncitoreşti au rupt definitiv armonia dintre spaţiul urban şi cel natural. Bolile comunitare, promiscuitatea, ideologiile de stânga, dar şi noile percepţii despre stimularea eficienţei forţei de muncă au adus în orizontul edililor nevoia de asanare, de control al dezvoltării. S-a născut urbanismul, activitate de sinteză pe baza studiilor multidisciplinare de înţelegere a oraşului, pentru soluţionarea problemelor prezente şi viitoare.

Noul mod de percepere a oraşului, fără putinţa de a rezolva toate problemele ridicate de civilizaţia urbană în expansiune lasă deschise întrebările despre viitorul acestei civilizaţii, are drept finalitate imaginea actuală a oraşului occidental, structură complicată de sisteme în care întregul înseamnă mult mai mult ca părţile componente. Astăzi oraşul civilizat presupune capacitatea reglajelor fine, permanente, de adaptare a sistemelor la evoluţia necesară în spaţiu şi timp.

Fenomenul urban occidental demonstrează că erorile făcute pe parcurs sunt parţial reparabile cu costuri semnificativ mai mari ca prevenirea lor. Să luăm, o clipă numai, aminte la extinderea rapidă a intravilanului Iaşului din ultimii ani cu ajutorul sutelor de planuri urbanistice zonale. Au apărut peste noapte o mulţime de spaţii dezlânate, fără caracter, fără minime dotări. Transformarea lor în viitor în structuri viabile cu reţele stradale optime, cu utilităţi, cu echipamente şi servicii pentru atingerea standardelor minime de civilizaţie se va putea face cu cheltuieli enorme. Şi le va permite Iaşul vreodată?

Oraşul nostru, întrucât el ne interesează în măsura reprezentativităţii pentru civilizaţia urbană românească, nu are parcursul istoric similar celui occidental. Cu excepţia fortificaţiilor proiectate de armata rusă în secolul optsprezece, niciodată finalizate, Iaşul nu a fost, fizic, o cetate. Dar spiritual? Creşterea lui organică până în perioada comunistă de industrializare forţată, începută în a doua jumătate a secolului douăzeci, s-a făcut cu păstrarea unei spiritualităţi remarcabile, evidenţiată de marile personalităţi ale culturii româneşti. A urmat însă dezvoltarea „planificată”, intensivă. Marile platforme industriale şi-au făcut loc aproape de inima oraşului. Ele au devenit teme de orgoliu pentru arta propagandistică a vremii. Similar, marile cartiere muncitoreşti au umplut conştiincios văile dintre dealuri anulând armonia dintre oraş şi peisaj. Totuşi erorile urbanistice au avut cauze mai degrabă ideologice nu profesionale, întrucât atelierul de urbanism al judeţului, creat în acest scop, reuşea să ţină sub control orice nouă dezvoltare.

Problemele dificile au venit o dată cu explozia oraşului după căderea comunismului. În mod paradoxal, ea nu este consecinţa industrializării. Evoluţia neaşteptată, necontrolată a afacerilor imobiliare a fost posibilă prin evadarea locuitorilor cu posibilităţi din cartierele comuniste în zone de locuit mai domestice, prin cerinţa mare de locuinţe închiriabile pentru studenţi, prin numărul mare de locuinţe cumpărate de basarabeni, prin creşterea spectaculoasă a sectorului de înaltă tehnologie ai căror salariaţi îşi pot permite o locuinţă, prin atragerea populaţiei din judeţele limitrofe. Este o evoluţie fără fundament economic care prevesteşte un viitor cenuşiu.

Punctajul acesta puţin cam dogmatic din parcursul civilizaţiei urbane are un scop. Urmăreşte să evidenţieze cea mai importantă calitate estetică a oraşului, forma ansamblului. Este atributul capabil să ţină în coerenţă imaginarul comunitar întrucât acea formă face parte din personalitatea fiecărui cetăţean. Ori de câte ori această formă s-a destructurat au fost necesare eforturi necuantificabile pentru revenirea la normalitate. Succesul nu este garantat.

Iaşul, astăzi, este în întregul lui într-un moment de pierdere a formei de ansamblu. Pentru a reintegra întregul teritoriu ocupat de construcţii în viziuni estetico-funcţionale nu mai este suficientă administraţia municipiului. Este necesară sinergia tuturor localităţilor care alcătuiesc zona metropolitană Iaşi. Nici optimizarea zonării funcţionale pentru a lăsa deschise opţiunile investiţionale, nici rezolvarea problemelor de trafic, nici recâştigarea calităţii spaţiilor urbane în spiritul şi continuitatea tradiţiei nu mai sunt posibile fără proiecte metropolitane.

Din nefericire, în actualele structuri administrative, şi în modul de lucru a puterii politice, astfel de proiecte sunt imposibil de realizat.

Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de soluţii arhitecturale; a fost arhitect-şef al Iaşului