Caută 
Un caz ce ilustrează lipsa sprijinului autorităţilor pentru proprietarii de monumente
Vrea să-şi dărâme casa cu vedere la bulevardul din Copou, dar nu i se dă voie
2 MIN
Un ieşean ţine morţiş să-şi scoată casa de pe lista monumentelor istorice, pentru că asta doar îi aduce pagubă. Casa este amplasată în cea mai bună zonă a Iaşului, în imediata apropiere a fostului Centru Cultural German, peste drum de Institutul Francez. Împreună cu terenul din jur, ea ar putea deveni o afacere imobiliară de milioane. Dacă imobilul nu va mai fi considerat clădire-monument, el va căpăta acelaşi statut legal ca şi ultimul bordei din vălătuci, putând fi inclusiv demolat şi înlocuit cu un bloc. În lipsa unor alte forme de compensaţii, singurul avantaj pe care statutul de monument al unei locuinţe îl aduce proprietarului este scutirea de impozitul local. O nimica toată, practic.
În plângerea înaintată Tribunalului, Aurel R. susţine că părinţii săi au fost proprietari ai casei de pe bulevardul Carol I nr. 23 încă din 1974. În 1992, imobilul, datând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a fost înscris în lista B a monumentelor istorice de interes local, statut acordat majorităţii caselor datând dinainte de 1900. Ieşeanul susţine că a aflat de acest lucru abia în 2009, dintr-o adresă primită de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional (DJCCPCN).
Prin înscrierea casei în rândul monumentelor istorice, ieşeanului i s-ar fi limitat abuziv dreptul de proprietate, ca şi cel de dispoziţie. Aurel R. susţine că în fapt casa actuală nu mai este aceeaşi cu cea originală. Afectată grav de bombardamentele din 1944, ea ar fi fost demolată şi reconstruită ulterior, fiind închiriată de Direcţia Regională CFR şi vândută ulterior părinţilor săi fără nicio menţiune legată de arhitectura sa specială, clădirea nevând niciun element care să o clasifice ca monument istoric.
Ieşeanul a chemat în judecată DJCCPCN, pe fostul director al instituţiei, Vasile Munteanu, decedat în 2012, ca şi pe următorul director, Vasile Băbîi, ieşit la pensie, cerând radierea imobilului din lista monumentelor istorice şi a fişei analitice în baza căreia fusese înscris pe listă. În calitate de funcţionari, Munteanu şi Băbîi întocmiseră fişa analitică.
Conform legii, radierea unui imobil din lista monumentelor istorice se face doar în cazul dispariţiei acestuia sau a pierderii calităţii de monument. Or, după cum au arătat reprezentanţii DJCCPCN, casa fusese înscrisă pe listă în urma unei analize făcute de experţii fostului Muzeu Judeţean, actualul Complex Muzeal Naţional „Moldova“. Chiar dacă înscrierea ar fi fost făcută din greşeală, ieşeanul ar fi trebuit să se adreseze Ministerului Culturii.
Acest punct de vedere a fost acceptat de judecători, care au considerat că Aurel R. s-ar fi putut adresa instanţei doar dacă Ministerul ar fi refuzat să declaseze clădirea-monument. Aceasta este de altfel şi procedura indicată de Legea 422/ 2001, privind protejarea monumentelor istorice. În plus, au apreciat magistraţii, fişa analitică a cărei anulare se cerea nu reprezintă un act administrativ, întrucât nu produce efecte juridice concrete. Prin urmare, nici nu se putea cere anularea ei. Decizia finală a magistraţilor a fost cea de respingere a solicitării, ca inadmisibilă. Sentinţa nu este însă definitivă, ea putând fi atacată cu recurs.
Îți recomandăm
