Vrednic este?

Vrednic este? Din câte ştiu, această întrebare îşi are originea în veacul apostolic, când cei chemaţi – şi nu doar dornici, ca astăzi – spre slujirea preoţească erau cercetaţi pentru vrednicia sau nevrednicia lor.  

Astăzi, după cele întâmplate la Mănăstirea Hurezi, se pare că „Vrednic este!” nu mai e o întrebare, ci o certitudine. De ce spun asta? Această exclamaţie constituie o reminiscenţă a perioadei când candidatul la hirotonisire era ales prin aclamaţia clerului şi a credincioşilor, care arăta astfel vrednicia celui ce urma să fie preoţit. După care, cu mâinile ca la împărtăşanie, cel ales primea Sfântul Agnet, sfinţit deja de la arhiereu, care-i spunea: „Primeşte odorul acesta şi-l păzeşte pe el până la a doua venire a Domnului Nostru Iisus Hristos, când El are să-l ceară pe acesta de la tine”.      

Mă întreb ce merite deosebite are domnul Dragnea pentru ca un sobor de preoţi în frunte cu Preafericitul Patriarh Daniel să exclame: Vrednic este!?

Pentru ce? Pentru simplul fapt că a ajutat mai multe mănăstiri de pe lângă Bucureşti, ca şi pe cea de la Hurezi, să fie reparate. Nu a dat din banii săi, ci din banii noştri. Ca să nu mai vorbim de cât de neconvingător a fost laudatio-ul făcut de Patriarh: „Domnul vice-prim-ministru nu promite mult, dar ce a promis a făcut”! Mai rămânea ca, pe lângă Ordinul „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, dl Dragnea să fie învestit şi ca preot. Nu ar fi de mirare ca, după următorul ajutor dat Bisericii, chiar să i se cânte: „Ce mare eşti/ Tu eşti Fiu de Dumnezeu/ Ce puternic eşti şi sfânt/ Nu e nimenea la fel”, deşi supărare mare ar fi în casa domnului Ponta.  

Oare dacă în scaunul patriarhal s-ar fi aflat Patriarhul Iustin Moisescu, un om sobru, drept şi frământat, străin de satisfacţiile formale pe care le aduce uneori pompa chiriarhală, unul care înţelegea neajunsurile şi poticnirile firii umane, i-ar fi spus el domnului Dragnea: Vrednic este!?

Astăzi nu se mai poate vorbi despre morală, ci doar de o împletire între politică şi afaceri. Toţi vor să se îmbogăţească, nimic nu le mai ajunge, totul se fură. Vrednic eşti dacă nu furi. Împrăştie-ţi, dar, bogăţia ca să n-o pierzi! N-o ţine la tine ca s-o ai! Aruncă-o ca s-o păstrezi! Cheltuieşte-o ca s-o câştigi!(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Mai-marii Bisericii, în frunte cu Patriarhul, în loc să-i însoţească în campaniile electorale, ar trebui să le spună în faţă „Nu mai furaţi!” şi nu să le ofere Ordinul „Sfinţii Martiri Brâncoveni”.

Toţi fură în bună înţelegere, nu au nici cea mai mică jenă, părere de rău sau ruşine, în timp ce românii ori nu cred, ori nu înţeleg, ori vor doar linişte.

Adevărul este că exclamaţia Vrednic este! dă bine cu Sunt mândru că sunt român,mai ales astăzi când DNA ul „desecretizează”, de la stânga la dreapta spectrului politic românesc, o sumedenie de dosare. Întrebare: Nu ar fi mai potrivit să-şi spună „Sunt mândru că sunt psd-ist” sau „De ce nu sunt mândru că sunt pdl-ist”?

Nu cumva banii furaţi, risipiţi, împărţiţi după propriile interese electorale şi de grup trebuiau distribuiţi sistemului de sănătate? Să distrugi sistemul sanitar e o „neglijenţă” criminală. Personalul medical n-ar mai fi emigrat în masă, căutând condiţii mai bune de trai. De fapt, nu numai medicii părăsesc ţara, ci aproape toţi cei valoroşi. Oare ce s-ar fi făcut Patriarhia Română dacă o mare parte din populaţia globului ar fi fost ortodoxă şi ar fi emigrat şi preoţii?

Campania electorală de anul acesta este una atipică. Unii vorbesc chiar despre o suprapunere intenţionată cu cea a DNA-ului. Curios este că arestările făcute de DNA nu-i afectează deloc pe cei paisprezece candidaţi, deşi parte dintre ei defilează cu inculpaţii de mână, ca un grup de nuntaşi.

Mitingiştii aplaudă, ovaţionează şi mimează frenetic fericirea pe care urmează să o trăiască în mandatul lui Ponta, Tăriceanu sau Udrea. Pe cine reprezintă fiecare din cei paisprezece candidaţi şi ce programe are fiecare, nimeni nu ştie. Care sunt atribuţiile unui preşedinte? Cu siguranţă, nu creşterea pensiilor şi a salariilor, aşa cum cred cei ce-şi vând voturile pe iluzii.            

În 1990, Ion Raţiu era reprezentantul burghezimii, Câmpeanu întruchipa exilul liber, în timp ce domnul Iliescu era continuatorul comunismului cu faţă umană.

Sondajele ni-l dau câştigător al primului tur pe Victor Ponta, care, dacă ar fi citit ultima conferinţă de presă a lui Vaclav Havel (parţial publicată recent în Evenimentul Zilei),ţinută pe pământ american la terminarea mandatului, s-ar fi gândit mult mai mult dacă să candideze sau nu. Redau mai jos câteva pasaje din discursul fostului preşedinte ceh: „Am devenit mai puţin sigur pe mine şi în mare măsură mai umil… În fiecare zi mă tem tot mai mult că nu o să fiu la înălţimea funcţiei mele sau că o să dezonorez această funcţie… că o să dovedesc lipsa mea de calificare pentru această funcţie,…. că, în ciuda bunei mele credinţe,…, o să pierd dreptul să fac ceea ce fac… Pe scurt, par a fi din ce în ce mai nesigur – şi asta în propriii mei ochi. Pe măsură ce am tot mai mulţi inamici, în mintea mea le dau din ce în ce mai multă dreptate şi astfel devin cel mai mare inamic al meu.”

P.S. Publicaţiile germane Huffington Post şi Der Freitag scriu că persoane la vârf din politica româneasca, precum şi importanţi oameni de afaceri apar în dosarul EADS, considerat “cel mai mare scandal de corupţie din istoria UE”. Aşadar iată cum în campanie, în loc să se discute proiectele de ţară ale candidaţilor la preşedinţie, românii se vor mira în continuare la cât s-a putut fura în această minunată ţară.

Emil Stratan este curator al Galeriilor de artă Eleusis