Printre simptomele observate de specialiştii ieşeni în educaţie şi în psihologie şcolară, mai ales în rândul adolescenţilor, se numără îngrijorările, fricile şi anxietatea, gândurile negative şi neîncrederea faţă de ceilalţi, comportamente perturbatoare care generează certuri, plâns şi tristeţe inexplicabilă, dar şi dificultăţi de concentrare şi de atenţie, sau modificări ale nivelului de energie, manifestate fie prin letargie, fie prin nerăbdare, nelinişte, nivel ridicat de energie.

„Accentuare a dificultăţilor de socializare“

„Perioada pe care o parcurgem generează o serie de provocări pe componenta psihopedagogică. Gestionarea deficitară a emoţiilor manifestată prin instabilitate emoţională, iritabilitate, frustrare, anxietate; accentuarea dificultăţilor de socializare; dificultăţi de concentrare a atenţiei, tulburări de memorie; amplificarea disfuncţiilor comportamentale precum impulsivitatea, agresivitatea; amplificarea tulburărilor volitive, motivaţia scăzută; toate acestea reprezintă provocări în atenţia practicienilor din domeniul psihopedagogic. Mediul virtual insuficient securizant, ştirile false, cyberbullyingul se adaugă acestui tablou provocator“, ne explică prof. Anca Hardulea, director al Centrului de Resurse şi Asistenţă Educaţională Iaşi (CJRAE Iaşi).

Aceste fenomene sunt observate şi de către părinţi, chiar dacă unii dintre aceştia le pun fie pe seama vârstei şi schimbărilor hormonale, fie le consideră doar stări de moment, trecătoare.

„Fata mea este acum în clasa a VI-a. Am observat că este mult mai retrasă. Nu ştiu dacă e o schimbare normală, specifică vârstei, dar, înainte, când venea de la şcoală, îmi povestea cu entuziasm ce a făcut la ore, ce a mai povestit cu prietenii şi colegii“, explică un părinte.

Acesta afirmă că a încercat să discute cu fiica sa, dar de multe ori avea parte inclusiv de răspunsuri uşor violente.

„Uneori nu ai cu cine să te înţelegi. Nici nu ştii dacă să pui totul pe seama începutului de adolescenţă sau dacă are nevoie de ajutor. Chiar ne-am gândit uneori dacă este cazul să cerem ajutor de la un psiholog“, afirmă acesta.

Părinte: „A început să ne refuze“

Un alt părinte, tatăl unei adolescente, are, de asemenea, dificultăţi în ceea ce priveşte modul în care poate explica „toanele“ fetei sale. Pe de o parte, explică el, pune totul pe stresul apropierii examenelor naţionale, iar pe cealaltă, schimbărilor hormonale specifice adolescenţei.

„De multe ori o vedem doar seara, când vine să îşi ia farfuria de mâncare şi se întoarce la calculator. Nici nu pot să îi reproşez ceva, pentru că la şcoală are note bune, şi vedem că învaţă pentru bac. Cu prietenii iese foarte rar, deşi văd că interacţionează cu colegii pe net“, explică tatăl.

Mama unei eleve din clasa a VII-a, cadru didactic, afirmă că şi ea a observat schimbări de comportament la fiica sa, dar le pune, de asemenea, pe seama vârstei.

„De obicei ieşeam toţi trei, eu soţul şi Ioana, la plimbări, mici excursii. De câteva luni a început însă să ne refuze: preferă să rămână acasă. Eu sper că e vorba de schimbările vârstei, şi că e normal să nu mai fie atât de apropiată de părinţi, să pre­fere să stea cu prietenii decât cu noi. Cu toate astea, am observat că este mult mai obosită după orele online, plictisită. Este însă greu să îmi dau seama dacă e vorba de efectele statului în casă mai mult timp sau e doar începutul adolescenţei“, afirmă cadrul didactic.

Directorul CJRAE, Anca Hardulea, exlică faptul că tinerii au nevoie de sprijin din partea adulţilor mai ales în această perioadă şi, prin urmare, părinţii ar trebui să ofere o atenţie crescută în ceea ce priveşte stabilitatea emoţională a copiilor.

Cum pot ajuta părinţii şi profesorii

„Ca părinte sau profesor ne întrebăm cum îi putem ajuta pe tineri să-şi descopere logica interioară a emoţiilor şi să se simtă confortabil cu propriile trăiri, cum să le gestioneze, cum să se adapteze la schimbare sau cum să-şi recreeze microuniversul personal. Ce stă în puterea noastră să facem? De exemplu, să selectăm doar acele informaţii din mass-media sau reţelele de socializare care ne pot fi de folos în aceste momente, sau să enumerăm toate temerile pe care le simţim şi le validăm ca fiind autentice şi justificate în contextul dat. Cea mai bună modalitate de a ne depăşi temerile este să ne confruntăm cu ele, punându-ne întrebări de genul: Care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Ce aş putea face dacă se întâmplă? Căutând soluţii, creştem nivelul de control, fapt care reduce anxietatea“, explică directorul CJRAE Iaşi.

Anca Hardulea recomadă şi câteva activităţi care readuc starea de bine şi echilibrul emoţional.

„Abordarea practicienilor, profesori consilieri şcolari, profesori logopezi din CJRAE Iaşi se centrează în această perioadă pe gestionarea emoţiilor negative, – emoţii negative, dar sănătoase: îngrijorare, tristeţe vs emoţii negative nesănătoase: panică, anxietate, depresie -, rezilienţă, normalizarea vieţii, asigurarea continuităţii în activitatea personală, educaţională, asigurarea rutinelor în viaţa personală, în activitatea educaţională, dezvoltarea de noi competenţe – digitale, de învăţare sincron-asincron, de comunicare online, de management al timpului, de management al stresului, prevenirea riscurilor în mediul virtual“, explică prof. Hardulea.

Cititi si: Tragedie: A născut mai repede pentru a-şi salva copilul, apoi a murit răpusă de COVID

În acest sens, CJRAE a realizat o serie de resurse online pe niveluri de vârstă (preşcolar, primar, gimnazial, liceal) care pot fi accesate de părinţi şi profesori, dar şi activităţi de acomodare la actualul context educaţional, un set de aplicaţii şi recomandări precum „Jurnalul elevului rezilient“, „Adolescenţi rezilienţi“, „Comunicarea online“, „Aventuri în universul emoţiilor“, „Managementul învăţării“, „Managementul timpului“, „Stresul din viaţa mea“, „Procrastinarea“, „Râsul şi starea de bine“.