marti, 19.03.2024
Deşi cu o mie de ani în urmă am avut o perioadă de încălzire pronunţată în care temperatura medie globală a crescut cu 3 grade nu s-a ajuns totuşi la „sfârşitul civilizaţiei“ umane“
Într-una dintre sălile muzeului de arheologie din Salonic puteţi găsi o plăcuţă descriptivă cu titlul „Mediu şi climatul in Macedonia preistorică“. De acolo aflăm, de pildă, că în Mezolitic a avut loc o creştere marcantă a temperaturii ceea ce a dus la ridicarea nivelului apei mării şi a făcut ca întreaga regiune situată între actualele râuri Axios şi Haliakmon să devină un lac sărat. Asemenea precizări în legătură cu efectele schimbărilor climatice în istorie pot fi găsite în multe alte muzee similare. Iar cine a vizitat în sudul Turciei vestigiile Troiei sau Efesul, o localitate antică excelent prezervată, a remarcat probabil că cetatea cu pricina se află la câţiva kilometri distanţă de mare, deşi Homer o plasa pe ţărm, sau că strada care ducea în portul din Efes se opreşte brusc, tot aşa, la kilometri distanţă faţă de mare.
Merită reamintite aceste detalii pentru că mulţi dintre cei care aud astăzi, aproape zilnic, despre schimbările climatice cu care ne confruntăm şi despre impactul acestora ar putea să îşi imagineze că asistăm la ceva unic în istoria Terrei, un fenomen provocat în mod nesăbuit de oameni, datorită fabricilor, automobilelor şi tuturor altor activităţi care împreună, prin ceea ce a primit numele de „amprenta lor de carbon“, distrug planeta. O parte cred chiar că dacă ne mobilizăm cu toţii şi renunţăm, de exemplu, la automobilele Diesel, oprim încălzirea globală, ba poate chiar dăm înapoi temperatura planetei. Am auzit, de altfel, astfel de discursuri la recenta conferinţă internaţională ONU cu această tematică de la Katowice, COP24.
Or, deşi se văd evidente schimbări climatice, precum diminuarea calotelor glaciare de la poli, evaluarea impactului provocat strict de om prin raportare la cel datorat unor cicluri geologice inerente (au fost sute în ultimele sute de mii de ani) este greu de cuantificat şi a stârnit multe controverse. Unul dintre motive este acela că atunci când vorbim despre schimbări climatice nu privim lucrurile într-o perspectivă mai largă, ne raportăm, de regulă, la perioade scurte de timp. La conferinţa de la Katowice, menţionată anterior, cunoscutul om de televiziune David Attenborough, a ţinut un discurs pasional în care a apreciat că schimbările climatice reprezintă „cea mai mare ameninţare din ultimele mii de ani“, care riscă să provoace colapsul întregii civilizaţii omeneşti. Trimiterile la acest discurs au făcut înconjurul planetei. O mulţime de canale media, precum CNN, prin Christiane Amanpour, l-au intervievat imediat. Şi probabil puţini au pus sub semnul întrebării aceste teribile avertismente.
Şi totuşi, dacă ne uităm pe tratatele de specialitate, sau chiar pe Wikipedia, aflăm că în Evul Mediu, în perioada situată între anii 800 şi 1300, denumită Medieval Warm Period, au existat schimbări climatice mult mai pronunţate decât cele de acum. Am asistat atunci la o perioadă de încălzire globală când temperatura medie a planetei a fost cu 3 grade mai mare decât cea din prezent (!), în condiţiile în care astăzi ni se spune că dacă temperatura medie creşte cu mai mult de 2 grade se poate ajunge la sfârşitul civilizaţiei umane. Cum arătau lucrurile în acea perioadă? Dacă ne uităm pe Wikipedia aflăm că „profitând de topirea gheţurilor şi îndulcirea climei globale,vikingii au explorat ţărmurile arctice şi au stabilit colonii în Islanda (în 874), sudul Groenlandei şi estul Americii de Nord (în jurul anului 1000)“. Sau că Groenlanda (Greenland înseamnă ţinutul verde) era în acea perioadă o insula verde, nu acoperită de gheaţă, şi că la cercul polar se făcea agricultură.
E interesant de spus şi că în următoarele şase secole a intervenit un lung ciclu geologic de răcire dramatică a vremii care a primit denumirea de Mica Glaciaţiune. Aşa că ceea ce vedem în perioada la care ne raportăm astăzi, începând din 1900 încoace, este probabil o ieşire din acest ciclu glacial, rezultatul fiind încălzirea vremii. Prin urmare, au existat chiar în istoria relativ apropiată, cu doar sute de ani în urmă, schimbări climatice chiar mai dramatice decât cele de astăzi, deşi pe atunci nu existau nici frigidere, nici avioane, nici fabrici, nici motoare Diesel, acuzate, toate, că prin emisiile de carbon ar provoca „sfârşitul omenirii“.
Acesta este, de altfel şi motivul pentru care fizicianul norvegian Ivar Giavar, laureat al Premiului Nobel în 1973, consideră că „fizica încălzirii globale“ este o pseudoştiinţă. Însă astfel de păreri sunt extrem de riscante. Cei care le fac devin personaje paria în comunitatea ştiinţifică. Nu li se mai publică lucrările în revistele de specialitate şi sunt ridiculizaţi în mass media. Mass media care, aproape la unison, au popularizat generos faptul că 36 de laureaţi ai Premiilor Nobel, reuniţi în iulie 2015 la o conferinţă găzduită de insula Mainau, din Lacul Constance, au semnat o scrisoare deschisă în care chemau la acţiuni urgente împotriva schimbărilor climatice provocate de emisiile de carbon, fără să mai menţioneze şi „detaliul“ că alţi 29 au refuzat să o facă. De altfel, o serie de publicaţii importante, precum „Los Angeles Times“ au declarat că nu vor mai găzdui nici un punct de vedere care să contrazică evaluările standard în materie de schimbări climatice.
Problema nu este aceea că nu ar exista schimbări climatice. Ele sunt parte a ciclurilor geologice normale. Şi nici că nu ar trebui să le privim cu seriozitate, să încercăm să diminuăm efectele negative şi să le exploatăm pe cele pozitive (da, deşi nu se vorbeşte mai deloc despre asta, există şi efecte pozitive!). La fel cum, indiferent cum privim schimbările climatice, reducerea poluării, mai ales în oraşe, protejarea mediului, sunt toate măsuri binevenite. Numai că, pe de o parte, abordările practic oficializate în materie de schimbări climatice, care pun accentul aproape exclusiv pe „decarbonizare“, au devenit un fel de religie şi oricine aduce în discuţie puncte de vedere diferite, precum acela că impactul omului este minor în raport cu cel al ciclurilor geologice şi că există şi destule efecte benefice ale anatemizatului bioxid de carbon, este imediat stigmatizat. În al doilea rând, focalizând resursele prioritar doar pe chestiunea emisiilor de carbon, cu rezultate probabil minore prin comparaţie cu impactul ciclurilor geologice, pe care nu le putem controla, rămân descoperite zone de acţiune critice precum protecţia oraşelor situate pe ţărm în faţă unor inevitabile creşteri ale nivelului apei mării.
O întrebare legitimă este de ce se merge pe această direcţie? De ce apar rapoarte peste rapoarte care avansează teorii şi recomandări categorice care nu sunt însă în stare să ofere răspunsuri adecvate la observaţii de tipul celor prezentate mai sus. Ei bine, sunt mai multe interese în concert care agreează această abordare. La nivel ştiinţific, sunt finanţate aproape exclusiv cercetările care livrează „concluziile corecte“. Cu câţiva ani în urmă, după ce un hacker a reuşit să intre în severul unui institut englez de cercetări climatic, s-a aflat despre e-mailuri în care se recomandau „ajustări“ ale datelor“ pentru a obţine răspunsuri convenabile care erau apoi comunicate în revistele de specialitate. Însă, destul de repede, subiectul a fost îngropat. Apoi, prin tratate precum Acordul de la Paris, multe ţări mai sărace sunt eligibile pentru ajutoare din partea celor dezvoltate, pentru „decarbonizarea economiei“, aşa că au tot interesul să sprijine acest discurs. În timp ce ţări bogate din Europe vor să diminueze dependenţa de combustibilii fosili, de care nu dispun, justificând astfel de ce trebuie subvenţionate surse de energie alternative. În fine, la nivel politic, mesajul cu „salvarea planetei“, prizat printre tineri, oferă un nou teren de atac ideologic.
Cuvinte cheie: + religia, schimbări climatice
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Produse din hârtie: Esențiale în igiena și confortul zilnic (P)
Numărul trei din Hamas a fost ucis de o operaţiune israeliană, afirmă SUA
Idei de cadouri pentru cei dragi - Cum să îi surprinzi plăcut! (P)
Revine zăpada la Iaşi: Lapoviță sau ninsoare în mare parte din țară, până joi seară
Fosta actriţă porno Stormy Daniels îşi prezintă versiunea privind relaţia cu Trump
Medic: Să nu uităm că accidentul vascular cerebral se poate face şi la copii
Prognoza meteo: Ne aşteaptă un început de aprilie mai călduros decât normalul termic
Dan Voiculescu șantajează PSD-PNL cu candidatura lui Piedone la Primăria Capitalei
Iubitul Arynei Sabalenka, Konstantin Koltsov, a murit la vârsta de 42 de ani
Azi, Simona Halep revine pe teren. De la ce oră ar putea începe partida
Interviu ZdI TV - Bilanț la Tomești: ce s-a construit și ce urmează
Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate
Ce relații comerciale mai are Iașul cu Rusia. S-a redus diferența dintre importuri și exporturi
Pasionații de programare și hardware se pot înscrie la concursul național iTEC
Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții
Peisagiștii evită să participe la o licitație a Primăriei pentru finalizarea unor „părculețe”
FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?
Lista celor 10 finaliști pentru Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
In memoriam Paulică Răileanu, un reputat profesor al Politehnicii ieșene
Lista școlilor unde pot începe lucrări: Primăria a semnat opt contracte
Bosch va monta pe tramvaiele din Iași sisteme „inteligente” pentru evitarea accidentelor
O tânără din Iaşi, designer pentru celebrul brand adidas. A absolvit London College of Fashion
Proiectul A8 a ajuns „bătaia de joc a Guvernului Ciolacu/Ciucă”
O hoaţă a atacat o femeie chiar dacă era însoţită de un bărbat
NATO, confruntarea Vestului cu Rusia, ambițiile lui Klaus Iohannis
„D-ale noastre, ale studenţilor”. Tableta de duminică: astăzi, despre „gen”, „deci” şi „fără deci”!
VIDEO Dronele ucrainene au pătruns 1.000 de km în Rusia și au aruncat în aer două rafinării
VIDEO Un român este cel care a dat ”voce” deșertului Arrakis în superproducția Dune 2. Cine este
Cosmin PAȘCAAlianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin? |
Briscan ZARABunici obraznici |
Cristina DANILOVNoi, femeile |
Nichita DANILOVÎntre artă şi credinţă |