Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

„Religia“ schimbărilor climatice

GALERIE
alexandru lazescu
  • alexandru lazescu
- +

Deşi cu o mie de ani în urmă am avut o perioadă de încălzire pronunţată în care temperatura medie globală a crescut cu 3 grade nu s-a ajuns totuşi la „sfârşitul civilizaţiei“ umane“

Într-una dintre sălile muzeului de arheologie din Salonic puteţi găsi o plăcuţă descriptivă cu titlul „Mediu şi climatul in Macedonia preistorică“. De acolo aflăm, de pildă, că în Mezolitic a avut loc o creştere marcantă a temperaturii ceea ce a dus la ridicarea nivelului apei mării şi a făcut ca întreaga regiune situată între actualele râuri Axios şi Haliakmon să devină un lac sărat. Asemenea precizări în legătură cu efectele schimbărilor climatice în istorie pot fi găsite în multe alte muzee similare. Iar cine a vizitat în sudul Turciei vestigiile Troiei sau Efesul, o localitate antică excelent prezervată, a remarcat probabil că cetatea cu pricina se află la câţiva kilometri distanţă de mare, deşi Homer o plasa pe ţărm, sau că strada care ducea în portul din Efes se opreşte brusc, tot aşa, la kilometri distanţă faţă de mare.

Merită reamintite aceste detalii pentru că mulţi dintre cei care aud astăzi, aproape zilnic, despre schimbările climatice cu care ne confruntăm şi despre impactul acestora ar putea să îşi imagineze că asistăm la ceva unic în istoria Terrei, un fenomen provocat în mod nesăbuit de oameni, datorită fabricilor, automobilelor şi tuturor altor activităţi care împreună, prin ceea ce a primit numele de „amprenta lor de carbon“, distrug planeta. O parte cred chiar că dacă ne mobilizăm cu toţii şi renunţăm, de exemplu, la automobilele Diesel, oprim încălzirea globală, ba poate chiar dăm înapoi temperatura planetei. Am auzit, de altfel, astfel de discursuri la recenta conferinţă internaţională ONU cu această tematică de la Katowice, COP24.

Or, deşi se văd evidente schimbări climatice, precum diminuarea calotelor glaciare de la poli, evaluarea impactului provocat strict de om prin raportare la cel datorat unor cicluri geologice inerente (au fost sute în ultimele sute de mii de ani) este greu de cuantificat şi a stârnit multe controverse. Unul dintre motive este acela că atunci când vorbim despre schimbări climatice nu privim lucrurile într-o perspectivă mai largă, ne raportăm, de regulă, la perioade scurte de timp. La conferinţa de la Katowice, menţionată anterior, cunoscutul om de televiziune David Attenborough, a ţinut un discurs pasional în care a apreciat că schimbările climatice reprezintă „cea mai mare ameninţare din ultimele mii de ani“, care riscă să provoace colapsul întregii civilizaţii omeneşti. Trimiterile la acest discurs au făcut înconjurul planetei. O mulţime de canale media, precum CNN, prin Christiane Amanpour, l-au intervievat imediat. Şi probabil puţini au pus sub semnul întrebării aceste teribile avertismente.

Şi totuşi, dacă ne uităm pe tratatele de specialitate, sau chiar pe Wikipedia, aflăm că în Evul Mediu, în perioada situată între anii 800 şi 1300, denumită Medieval Warm Period, au existat schimbări climatice mult mai pronunţate decât cele de acum. Am asistat atunci la o perioadă de încălzire globală când temperatura medie a planetei a fost cu 3 grade mai mare decât cea din prezent (!), în condiţiile în care astăzi ni se spune că dacă temperatura medie creşte cu mai mult de 2 grade se poate ajunge la sfârşitul civilizaţiei umane. Cum arătau lucrurile în acea perioadă? Dacă ne uităm pe Wikipedia aflăm că „profitând de topirea gheţurilor şi îndulcirea climei globale,vikingii au explorat ţărmurile arctice şi au stabilit colonii în Islanda (în 874), sudul Groenlandei şi estul Americii de Nord (în jurul anului 1000)“. Sau că Groenlanda (Greenland înseamnă ţinutul verde) era în acea perioadă o insula verde, nu acoperită de gheaţă, şi că la cercul polar se făcea agricultură.

E interesant de spus şi că în următoarele şase secole a intervenit un lung ciclu geologic de răcire dramatică a vremii care a primit denumirea de Mica Glaciaţiune. Aşa că ceea ce vedem în perioada la care ne raportăm astăzi, începând din 1900 încoace, este probabil o ieşire din acest ciclu glacial, rezultatul fiind încălzirea vremii. Prin urmare, au existat chiar în istoria relativ apropiată, cu doar sute de ani în urmă, schimbări climatice chiar mai dramatice decât cele de astăzi, deşi pe atunci nu existau nici frigidere, nici avioane, nici fabrici, nici motoare Diesel, acuzate, toate, că prin emisiile de carbon ar provoca „sfârşitul omenirii“.

Acesta este, de altfel şi motivul pentru care fizicianul norvegian Ivar Giavar, laureat al Premiului Nobel în 1973, consideră că „fizica încălzirii globale“ este o pseudoştiinţă. Însă astfel de păreri sunt extrem de riscante. Cei care le fac devin personaje paria în comunitatea ştiinţifică. Nu li se mai publică lucrările în revistele de specialitate şi sunt ridiculizaţi în mass media. Mass media care, aproape la unison, au popularizat generos faptul că 36 de laureaţi ai Premiilor Nobel, reuniţi în iulie 2015 la o conferinţă găzduită de insula Mainau, din Lacul Constance, au semnat o scrisoare deschisă în care chemau la acţiuni urgente împotriva schimbărilor climatice provocate de emisiile de carbon, fără să mai menţioneze şi „detaliul“ că alţi 29 au refuzat să o facă. De altfel, o serie de publicaţii importante, precum „Los Angeles Times“ au declarat că nu vor mai găzdui nici un punct de vedere care să contrazică evaluările standard în materie de schimbări climatice.

Problema nu este aceea că nu ar exista schimbări climatice. Ele sunt parte a ciclurilor geologice normale. Şi nici că nu ar trebui să le privim cu seriozitate, să încercăm să diminuăm efectele negative şi să le exploatăm pe cele pozitive (da, deşi nu se vorbeşte mai deloc despre asta, există şi efecte pozitive!). La fel cum, indiferent cum privim schimbările climatice, reducerea poluării, mai ales în oraşe, protejarea mediului, sunt toate măsuri binevenite. Numai că, pe de o parte, abordările practic oficializate în materie de schimbări climatice, care pun accentul aproape exclusiv pe „decarbonizare“, au devenit un fel de religie şi oricine aduce în discuţie puncte de vedere diferite, precum acela că impactul omului este minor în raport cu cel al ciclurilor geologice şi că există şi destule efecte benefice ale anatemizatului bioxid de carbon, este imediat stigmatizat. În al doilea rând, focalizând resursele prioritar doar pe chestiunea emisiilor de carbon, cu rezultate probabil minore prin comparaţie cu impactul ciclurilor geologice, pe care nu le putem controla, rămân descoperite zone de acţiune critice precum protecţia oraşelor situate pe ţărm în faţă unor inevitabile creşteri ale nivelului apei mării.

O întrebare legitimă este de ce se merge pe această direcţie? De ce apar rapoarte peste rapoarte care avansează teorii şi recomandări categorice care nu sunt însă în stare să ofere răspunsuri adecvate la observaţii de tipul celor prezentate mai sus. Ei bine, sunt mai multe interese în concert care agreează această abordare. La nivel ştiinţific, sunt finanţate aproape exclusiv cercetările care livrează „concluziile corecte“. Cu câţiva ani în urmă, după ce un hacker a reuşit să intre în severul unui institut englez de cercetări climatic, s-a aflat despre e-mailuri în care se recomandau „ajustări“ ale datelor“ pentru a obţine răspunsuri convenabile care erau apoi comunicate în revistele de specialitate. Însă, destul de repede, subiectul a fost îngropat. Apoi, prin tratate precum Acordul de la Paris, multe ţări mai sărace sunt eligibile pentru ajutoare din partea celor dezvoltate, pentru „decarbonizarea economiei“, aşa că au tot interesul să sprijine acest discurs. În timp ce ţări bogate din Europe vor să diminueze dependenţa de combustibilii fosili, de care nu dispun, justificând astfel de ce trebuie subvenţionate surse de energie alternative. În fine, la nivel politic, mesajul cu „salvarea planetei“, prizat printre tineri, oferă un nou teren de atac ideologic.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri