Caută 
3 MIN
”Prin decizia instanţei de judecată acum circa 2 ani i s-a stabilit fiului meu domiciliul la mine, urmând ca ambii părinţi să exercite împreună autoritatea părintească. De atunci şi până în prezent doar eu am exercitat autoritatea părintească, tatăl copilului nemaiavând nici un fel de legătură cu minorul şi neîndeplinindu-şi nici una din îndatoririle de părinte. În temeiul prevederilor constituţionale privind dreptul la informaţie vă solicit să îmi comunicaţi condiţiile în care un părinte poate fi decăzut din drepturile sale părinteşti, precum şi în ce condiţii doar un singur părinte poate exercita autoritatea părintească." R. M Iaşi
În concordanţă cu prevederile art. 398, art. 507 – 509 din Codul civil, părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească. Faţă de terţii de bună-credinţă, oricare dintre părinţi, care îndeplineşte singur un act curent pentru exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, este prezumat că are şi consimţământul celuilalt părinte.
Decădereadin exerciţiul drepturilor părinteşti va putea fi pronunţată de instanţă, la cererea autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului, dacă părintele pune în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului: prin relele tratamente aplicate acestuia;prin consumul de alcool sau stupefiante;prin purtare abuzivă ori prin neglijenţa gravă în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti; prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.
Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti este totală şi se întinde asupra tuturor copiilor născuţi la data pronunţării hotărârii. Cu toate acestea, instanţa poate dispune decăderea numai cu privire la anumite drepturi părinteşti ori la anumiţi copii, dar numai dacă, în acest fel, nu sunt primejduite creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor. Cererea se va judeca de urgenţă, cu citarea părinţilor, participarea procurorului este obligatorie, iar hotărârea va avea în vedere concluziile raportului de anchetă psiho-socială.
Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti nu scuteşte părintele de obligaţia sa de a da întreţinere copilului.
Instanţa va reda părintelui exerciţiul drepturilor părinteşti, dacă au încetat împrejurările care au dus la decăderea din exerciţiul acestora şi dacă părintele nu mai pune în pericol viaţa, sănătatea şi dezvoltarea copilului.
Potrivit art. 398 NCC, derogarea de la regula exercitării în comun a autorităţii părinteşti are la bază doar motive privind interesul superior al copilului, iar nu dorinţele părinţilor, care, nu de puţine ori, pot fi egoiste şi posesive. Cu toate acestea, pot interveni şi situaţii obiective care să facă imposibilă exercitarea autorităţii părinteşti de ambii părinţi, acestea fiind prevăzute de art. 507 NCC, care vor conduce la dispunerea exercitării acesteia de unul singur dintre părinţi, indiferent dacă părinţii sunt căsătoriţi sau nu.
Dispunerea exercitării autorităţii părinteşti de către unul singur dintre părinţi nu este condiţionată de decăderea celuilalt din drepturile părinteşti, dar poate fi însoţită de aceasta, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 508 alin. (1) NCC. Efectele decăderii din drepturile părinteşti sunt mai dure decât cele privind lipsirea de exerciţiul autorităţii părinteşti a unui părinte, în sensul că, în acest ultim caz, părintele respectiv păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia, în timp ce părintele decăzut total din drepturile părinteşti le pierde.
Consilier Carla Cozma – coordonator Biroul teritorial Iaşi, instituţia Avocatul Poporului
