Chirica şi Nichita ar putea scăpa de dosare grele. O decizie a CCR i-ar putea ajuta

Decizia recentă a Curţii Constituţionale referitoare la prescrierea răspunderii penale a stârnit deja speranţele celor anchetaţi ori judecaţi şi a născut aşteptări. Telefoanele avocaţilor specializaţi în dreptul penal au început să sune, cei interesaţi întrebând dacă şi când le-ar „expira” dosarele aflate în anchetă sau pe rolul instanţelor. În cea mai bună variantă pentru inculpaţi, dosare precum „Skoda” sau „Amanta” s-ar închide la primul termen sau în decurs de câteva luni. În numele clienţilor pe care îi reprezintă, avocaţii aplaudă ceea ce ar putea reprezenta o modalitate de accelerare a cursului unor dosare ce trenează de ani de zile. De cealaltă parte, procurorii se văd obligaţi să-şi finalizeze anchetele de urgenţă, cu riscul de a trimite în instanţă rechizitorii prea slab susţinute cu probe, doar pentru a nu fi puşi în situaţia de a privi neputincioşi cum inculpaţii scapă de griji prin prescriere. Ambele părţi se aşteaptă ca în final să se ajungă la o soluţie de compromis.

Conform legii, răspunderea penală se prescrie după un termen cuprins între trei şi 15 ani, în funcţie de pedeapsa prevăzută pentru fapta respectivă. După scurgerea acestui termen, dreptul statului de a trage la răspundere un infractor şi a-i aplica o pedeapsă dispare. Termenul de prescriere reîncepe însă să curgă de la zero „prin îndeplinirea oricărui act de procedură”. Câtă vreme ancheta merge înainte, prescrierea, denumită „extinctivă” nu poate avea loc. Totuşi, dacă nu se ajunge la o condamnare după un termen dublu faţă de cel al prescripţiei extinctive, orice răspundere penală dispare. Este aşa-numita prescripţie specială. De exemplu, dacă un omor rămâne nedescoperit timp de 10 ani, crima nu va putea fi pedepsită. Dacă în acest interval însă, ucigaşul este trimis în judecată, termenul de prescriere se va împlini abia după 20 de ani de la comiterea crimei. În cazul abuzului în serviciu, faptă de care sunt acuzaţi îndeobşte primarii, preşedinţii de consilii judeţene sau alţi reprezentanţi ai autorităţii publice, termenul de prescriere extinctivă este de 8 ani. Cel al prescripţiei speciale, de 16 ani.

Curtea Constituţională (CCR) a decis joi că formularea „prin îndeplinirea oricărui act de procedură” este neconstituţională. Concret, ea este „neclară, imprevizibilă, incoerentă şi lipsită de previzibilitate”. „Act de procedură poate fi orice. O adresă trimisă de procuror către Poşta Română este un act de procedură care întrerupe termenul de prescriere a răspunderii. Se poate considera că nu este în regulă, pentru că suspectul nici nu ştie că s-a trimis o astfel de adresă, ea nefiindu-i comunicată. O astfel de prelungire automată a termenului de prescriere fără ca cel anchetat să ştie măcar poate fi considerată o formă de abuz”, a explicat un fost poliţist DNA. În vechiul Cod Penal se menţiona că întreruperea termenul de prescripţie se face doar prin efectuarea unui act de procedură „care trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului”, o formulare mult mai clară.

Decizia de joi a CCR nu este prima pe această temă. O decizie similară a fost adoptată şi în 2018, CCR cerând clarificarea formulării din Codul Penal. În decurs de 4 ani însă, Parlamentul nu a reuşit să adopte o lege care să pună în acord reglementarea regimului prescripţiei cu decizia CCR. În această situaţie, soluţia aplicată de instanţele de judecată a fost să ia în considerare vechea formă a Codului Penal, cea din 1969. Conform legii, deciziile CCR intră în vigoare în momentul publicării în Monitorul Oficial, care are de regulă loc în decurs de o lună sau două. Acesta este practic termenul limită până la care legiuitorul trebuie să reacţioneze.

Prin declararea ca neconstituţională a articolului din Codul Penal referitor la prescripţia extinctivă, procurorii vor fi obligaţi să-şi termine ancheta şi să obţină o condamnare definitivă până la împlinirea termenului de prescriere. Prescripţia specială nu mai este opoerabilă. Or, într-un caz de corupţie sau de evaziune fiscală, în care sunt necesare filaje, interceptări şi expertize, ancheta poate dura ani de zile. La fel, procesul. „Această decizie poate echivala cu o adevărată amnistie, iar o mare parte dintre inculpaţii trimişi în judecată sau aflaţi în instrucţie penală ar putea scăpa de acuzaţii cu efect imediat. Statul român va trebui să decidă care este strategia de remediere a efectelor deciziei. În caz contrar, pasivitatea autorităţii legiuitoare poate transforma statul român într-un paradis pentru persoanele care îşi doresc impunitate”, se arată într-un comunicat al Asociaţiei „Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor”.

Un exemplu concret este reprezentat de dosarul „Amanta”, în care este implicat fostul primar, Gheorghe Nichita. Acesta a fost reţinut la începutul lunii mai 2015, iar rechizitoriul a ajuns în instanţă în octombrie 2016. Prima condamnare a fost pronunţată în septembrie 2020, Tribunalul condamnându-l pe Nichita la 1 an şi 6 luni de închisoare pentru instigare la folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, 1 an pentru instigare la accesul ilegal la un sistem informativ, 1 an pentru instigare la operaţiuni ilegale cu dispozitive şi programe informatice şi 4 ani pentru instigare la abuz în serviciu. În forma Codului Penal ce ar putea rezulta în urma deciziei CCR, termenul de prescriere pentru primele trei fapte ar fi fost deja împlinit la data condamnării. Singura acuzaţie ce ar rămâne în picioare ar fi ultima, dar şi aceasta s-ar prescrie în primăvara anului viitor. Or, contestaţia lui Nichita împotriva sentinţei Tribunalului se află încă pe rolul Curţii de Apel, iar procesul ar putea să nu se termine prea curând. Chiar dacă s-ar ajunge la o condamnare definitivă înainte de prescrierea ultimei acuzaţii, din cei 5 ani şi 2 luni de închisoare stabiliţi în primă instanţă nu ar mai rămâne decât 4 ani, cei corespunzători instigării la abuz în serviciu. La fel, primarul Mihai Chirica şi-ar lua grija unuia dintre dosarele în care este inculpat, respectiv dosarul „Skoda”. În acesta, Chirica este acuzat de abuz în serviciu în legătură cu achiziţionarea ilegală a patru autoturisme pentru Primărie. Or, ultimul act care i se reproşează primarului referitor la licitaţia respectivă a fost semnat în martie 2013. Termenul de prescripţie s-a împlinit astfel încă de anul trecut. Dacă decizia CCR ar fi aplicată în forma sa cea mai radicală, la viitorul termen de judecată, pe 20 iunie, avocaţii lui Chirica ar putea cere deja constatarea prescrierii faptei.

Specialiştii consideră totuşi că un astfel de scenariu este puţin probabil, pur şi simplu pentru că numărul dosarelor „grele”, îndeosebi cele de corupţie, care s-ar închide ar fi prea mare. Soluţia legislativă ce va fi probabil aplicată va fi nu cea de eliminare a articolului din Codul Penal referitor la întreruperea cursului prescripţiei, ci de detaliere a lui, termenul de prescripţie urmând să fie întrerupt prin îndeplinirea anumitor acte de procedură, cum ar fi comunicarea statutului de suspect sau inculpat, trimiterea rechizitoriului în instanţă ori condamnarea în primă instanţă. De asemenea, motivarea deciziei CCR ar putea să o modifice substanţial. „Conform art. 147 alin. 4 din Constituţie, orice decizie a Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial, este general obligatorie şi are putere, adică produce efecte, doar pentru viitor. Această publicare se referă la hotarâre în integralitatea ei, adică forma care include şi motivarea, nu doar dispozitivul. Astăzi, în baza comunicatului din 26 mai 2022, ştim, doar cu titlu de informaţie, ce a decis curtea cu privire la art. 155 alin. 1 din Codul penal, adică împrejurarea că îl consideră neconstituţional. Nu avem la îndemână şi motivarea, pe care toată lumea o aşteaptă, pentru a ne lămuri. Totuşi, cunoscând rolul legal al instanţei de control constituţional de a verifica alinierea oricărei norme juridice din România la Constituţie, atribut ce nu include puterea de a fi «legiuitor pozitiv», adică de a crea sau modifica legi, sarcină a Parlamentului, la o primă vedere, acum, am putea spune că, până la intervenţia Legiuitorului, pe care eu o intuiesc una rapidă, în dreptul penal român nu va mai exista prescripţie specială a răspunderii penale, deoarece nu mai există cauze de întrerupere a cursului termenului general de prescripţie. Din această perspectivă, multe procese de pe rolul instanţelor ar trebui să înceteze pe caz de prescripţie a răspunderii, după publicarea în Monitorul Oficial a acestei decizii. Totuşi, ştiind bine sistemul din România, recomand prudenţă tuturor celor interesaţi până la apariţia motivării, care să confirme această teză. Spun asta pentru că nu ar fi pentru prima data când considerentele deciziei ar «îndulci» conţinutul dispozitivului şi prin aceasta l-ar lipsi de efecte reale. În acest sens, se poate avea în vedere Decizia nr. 297 din 2018 a CCR prin care s-a hotarât acelaşi lucru despre art. 155 alin. 1 din Codul penal şi a cărei motivare, în special paragraful 34, a văduvit-o de orice efecte în practica judecătorească”, a declarat avocatul Marius Striblea, vicepreşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România.