Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Interviu cu femeia care face legea la Comrat

EXCLUSIV: Interviu cu başcana Găgăuziei. „Iaşul este în centrul atenţiei“ (FOTO)

GALERIE
irina vlah
  • irina vlah
- +

La nici 70 km distanţă de frontieră, Găgăuzia e un loc în care puţini români şi-au făcut drum. Cu un teritoriu fărâmiţat în patru enclave, având o suprafaţă cât o treime din cea a judeţului nostru şi cu o populaţie de 135.000 de locuitori ai unei naţii de turci ortodocşi colonizaţi aici în sec. XIX, „ţara găgăuză“, Gagauz-Yeri, este azi o componentă a Republicii Moldova sub acronimul ciudat de UTAG – Uniunea Teritorială Autonomă Găgăuzia. Nu există puncte de control la intrare, iar conflictul etnic de acum 30 de ani din care s-a născut mai e ţinut minte doar de cei care l-au trăit, dar e o altă lume, încremenită multă vreme într-o lentă desprindere de sistemul sovietic, nici acum finalizată şi ţintuită între dorinţa de păstrare a tradiţiilor şi nevoia de modernizare. E un loc în care găseşti clădiri din oţel şi sticlă, dar şi statuia lui Lenin. O lume în care vezi tronând o stemă făcută după tipicul comunist, cu stele şi spice de grâu, dar şi reclame la „хот-дог“.

Găgăuzii aleg la fiecare patru ani o Adunare populară, „Halc Topluşu“, care desemnează un Comitet Executiv, „Bakannîk Komiteti“, guvernul. Aunarea populară e condusă de un preşedinte, „Halc Topluşu Başi“, dar acesta este doar al doilea bărbat în stat. Primul bărbat al naţiei, „başcanul“, este o femeie, care conduce Găgăuzia cu o autoritate necontestată de şase ani. Pe jumătate găgăuză şi pe jumătate bulgăroaică, arătând o simpatie făţişă faţă de Federaţia Rusă, dar întreţinând în acelaşi timp relaţii excelente cu Turcia, Irina Vlah este unul dintre cei mai simpatizaţi zece politicieni din Republica Moldova. În Găgăuzia, este prima. Localnicii pun în seama ei ce merge bine şi a ghinionului, ce merge prost. Până nu de mult, considera Unirea Basarabiei cu România la 1918 ca fiind „o ruşine istorică“ şi făcea parte din tabăra care consideră că basarabenii nu vorbesc româneşte, ci „moldoveneşte“. Şi-a schimbat părerea acum aproape doi ani, convinsă de profesoara cu care face lecţii zilnice de limba română şi care i-a explicat că diferenţele între cele două graiuri sunt infime. Dis-de-dimineaţă sau seara târziu, Irina Vlah învaţă româneşte timp de o oră şi jumătate. Vrea să fie un exemplu pentru oamenii ei şi chiar este. În 2015, doar 14 elevi învăţau la liceul românesc „Mihai Eminescu“ din Comrat. Acum sunt 87 şi se discută de înfiinţarea unor noi clase.

Reporterii „Ziarului de Iaşi“ au întâlnit-o la un eveniment de promovare a investiţiilor în Găgăuzia, organizat cu sprijin turc pe stadionul din capitala Comrat, pe strada Lenin. Şi-a făcut apariţia îmbrăcată în costum şi adidaşi Nike, în cârje. „Entorsă. A călcat strâmb“, ne-a explicat un consilier fără să-şi dea seama iniţial de dublul sens al expresiei. Timp de mai bine de o oră, aşezată pe o canapea, a ţinut un fel de audienţe în aer liber. Rând pe rând, cei dornici să vorbească cu başcana erau preluaţi de fiul acesteia, Vitalii Vlah, responsabil cu protocolul, şi introduşi acesteia. Discutau câteva minute, apoi omul se ridica înclinându-se şi pleca, lăsând locul următorului, totul aducând cu un vechi ritual oriental.

Reporterul „Ziarului de Iaşi“ a discutat cu başcana timp de mai bine de o jumătate de oră. A fost un interviu atipic, desfăşurat în trei. De o parte reporterul, de cealaltă başcanul Irina Vlah şi un consilier al acesteia, Vitalie Dragancea, moldovean get-beget. Până în iulie 2020, a fost consilier al fostului premier socialist al Republicii Moldova, Ion Chicu. Acum, e mâna dreaptă a Irinei Vlah şi interpretul ei. Reporterul nu ştie ruseşte, Irina Vlah nu stăpâneşte încă limba română suficient de bine pentru a o vorbi pe cât o înţelege. Pe măsură ce interviul avansează, obosită de limba română, Vlah trece tot mai mult pe rusă, iar vocea lui Dragancea se aude tot mai des. Despre găgăuzi, despre locul pe care acest neam „prea mic pentru a face politică mare“ şi-l caută în lume şi despre felul în care „ciugulesc“, cum spune Dragancea, idei de oriunde pentru a arde etapele modernizării accelerate a unei zone eminamente agricole, în cele ce urmează.

Reporter: În România se cunoaşte foarte puţin despre Găgăuzia, ca şi despre Republica Moldova în general, deşi suntem la doar un râu distanţă. Tocmai de aceea vă rugăm pentru început să faceţi o scurtă prezentare a ce înseamnă Autonomia Gă­găuză, ca structură juridică, ca atribuţii ale dumneavoastră. Cu ce o putem compara pe Irina Vlah? Cu un guvernator de regiune, cu un şef de stat, cu un super-preşedinte de raion? Deci, ce înseamnă Autonomia Găgă­uză şi ce presupune funcţia de başcan?

Irina Vlah: Găgăuzia este o autonomie (regiune autonomă, n.r.) fondată în 1994, când parlamentul Republicii Moldova a adoptat o lege care a prevăzut statutul Găgăuziei, iar această lege a venit ca un compromis între Chişinău şi Comrat. Patru ani a fost aici un conflict. Au fost multe discutii şi dezbateri, iar autonomia a fost o soluţie.

Rep.: Cât de largă este această autonomie?

Vlah: Cât de largă? (nedumerire; înţelege iniţial „cât de veche“; intervine consilierul, care traduce în rusă) A, da, juridică. De fiecare dată noi spunem că avem puţine drepturi, dar Chişinăul spune că avem puţine responsabilităţi. Dar în această întrebare noi trebuie să vorbim despre lege, care este foarte bună şi pentru Autonomie şi pentru Republica Moldova. Noi avem legislativul nostru, avem Komitet Executiv-ul nostru, avem organele de putere care conduc Autonomia. În Constituţie sunt trei articole în care se scrie despre Găgăuzia.

Rep.: Dacă se adoptă o lege la Chişinău...

Vlah: Se aplică şi aici, automat. Ea nu trebuie aprobată separat.

Dragancea: Doar unele. Este aşa o comisie interparlamentară, Grupul de lucru interparlamentar din care fac parte şi deputaţii Parlamentului Republicii Moldova, şi deputaţii Adunării Populare. Trebuie să nu uităm că deputaţii Republicii Moldova, când sunt aleşi, pentru ei votează şi locuitorii Găgăuziei.

„Noi lucrăm şi cu Uniunea Europeană, cu Turcia, cu Rusia“

Rep.: Despre Irina Vlah. Sunteţi găgău­ză, din tată găgăuz şi mamă bulgăroaică, nume românesc, o simpatie declarată faţă de Federaţia Rusă (râde, n.r.) şi relaţii foarte bune cu Turcia. De care ţară, făcând abstracţie de Găgăuzia, sunteţi mai apropiată? Unde vă simţiţi mai acasă?

Vlah: În Moldova, unde altundeva? Aici e casa noastră. Dar noi lucrăm cu toate ţările, cu toate partenerele noastre. Noi lucrăm şi cu Uniunea Europeană, cu Turcia, cu Rusia. Avem mulţi parteneri.

Dragancea: Eu ştiu cum ar fi răspuns doamna în limba rusă. Viziunea şi comportamentul nostru presupun relaţii cu adevărat bune cu toţi, fără să facem diferenţe.

Rep.: Nu ca guvernator întrebam, ca om.

Dragancea: E foarte greu să scoţi guvernatorul din om. Dar legenda (în limba rusă, „легенда“ are şi sensul de „principiu“, n.r.) după care trăieşte doamna Vlah e că noi suntem prea mici ca să facem politică mare. Trebuie să avem grijă de poporul nostru, să păstrăm oportunităţile de aici şi trebuie să construim parteneriate, pentru că parteneriatele creează oportunităţi, iar orice zonă de conflict, asta e doar consum de energie.

Rep.: Dar aveţi relaţii mai apropiate, ca om în primul rând, cu politicieni bulgari, având în vedere faptul că mama este bulgăroaică?

Vlah: Mămica mea la origine e din Taraclia, dar...

Dragancea: Este cunoscută relaţia guvernatoarei, mai personală, cu preşedintele Turciei...

Vlah: Dar cu Bulgaria nu avem. Noi am avut o соглашение (înţelegere, n.r.) cu Varna, cu 20 de ani în urmă, dar nu a fost prea funcţională şi noi vrem să... restartăm. Ei acum, bulgarenii au alegeri şi ei sunt foarte ocupaţi. Noi am vorbit cu ei şi am stabilit o şedinţă pentru după ce trece ciclul electoral. Dar acum lucrăm mult cu regiunile, cu oraşele din România. Cu Iaşul, cu Bucureştiul, cu vecinii noştri.

Dragancea: Doamna este foarte axată pe relaţile cu regiunile din România şi iar o să traduc din rusă din discuţiile noastre. Mai întâi de toate se urmăreşte foarte mult România şi din perspectiva progreselor mari pe care le-aţi făcut în industrializare şi dezvoltarea sectorului IT. România a trecut în perioada asta din consumator de tehnologie în producător de tehnologie. În centrul atenţiei este Iaşul, în centrul atenţiei este Bucureşti, în centrul atenţiei este Clujul şi aveţi un municipiu, Turda, care este campion la absorbţia fondurilor europene şi aici este interesantă experienţa dânşilor. A fi puternici în absorbţie înseamnă că au fost puternici şi în implementare şi s-ar dori un schimb de experienţă.

Vlah: Noi am spus că avem ca priorităţi industrializarea şi dezvoltarea tehnologiilor IT şi noi ştim că în Iaşi este o experienţă foarte bună. Iaşul are 27.000-30.000 de angajaţi în IT, cât are Republica Moldova în genere.

Rep.: V-aţi întâlnit cu „başcanul“ Iaşului, cu primarul Mihai Chirica. Cât de posibilă sau cât de apropiată este o colaborare între Iaşi şi Comrat? Dincolo de dis­cuţii, de ne-am văzut, ne-am strâns mâna, ce frumos eşti matale, ce frumoasă eşti mata?

Vlah: A, nu. Noi am stabilit că scriem angajamentul (protocolul, n.r.)...

Dragancea: Acum, з часы (la moment, n.r.), suntem în proces de elaborare a unui acord de colaborare. Doamna başcan voia să-i propună, dar domnul primar întâi a propus să se treacă întrânsul nişte dimensiuni clare şi nişte obiective clare. Acum colegii lucrează la acest acord, cu reprezentanţii Primăriei Iaşi.

Rep.: În Iaşi sunt foarte mulţi studenţi moldoveni. Foarte mulţi tineri moldoveni, din Chişinău mai ales, vin să-şi facă weekend-ul în Iaşi. Există o diasporă găgăuză în România? Tineri găgăuzi plecaţi, în Iaşi, eventual?

Vlah: Foarte puţini...

Dragancea: Dar eu nu cred că se împart acolo în moldoveni şi găgăuzi. Ei sunt toţi moldoveni acolo.

Rep.: Sunt urmăriţi, la Comrat, tinerii care pleacă şi unde anume?

(scurtă discuţie în rusă între Vlah şi Dragancea)

Dragancea: Copiii de aici, din Comrat, învaţă în Galaţi, bunăoară. Vreo 50. Dar eu ştiu bunăoară de la rectorul Universităţii Tehnice din Chişinău, despre studenţi care au învăţat aici şi au plecat mai departe în România. Universitatea Tehnică din Chişinău are limbă de învăţătură limba rusă şi română, dar româna este de bază. Tinerii merg de aici în Chişinău, universitatea tehnică este foarte bună, învaţă şi specialitatea, şi limba română şi, „bună ziua“, pleacă în România.

Rep.: Din populaţia Autonomiei Găgău­ze, câţi vorbitori de română sunt? Am mers la o benzinărie să-mi iau ţigări şi ne-am înţeles prin semne. Eu ruseşte nu ştiu, el româneşte nici atât şi nici engleză.

Dragancea: Sunt vorbitori de română, mulţi. Când la spital am fost cu doamna şi era în operaţie, am auzit medicii şi chiar asistentele vorbind în româneşte.

Vlah: Cred că undeva la 30-35%. Şi eu încerc să fiu un exemplu pentru copiii noştri.

Dragancea: Poate mai mult de 30%. Lim­ba română e acum pe un trend ascendent aici. Şi asta explică şi ea. Că o limbă atunci când o cunoşti, e o uşă deschisă. Doi la mână, limbile sunt un instrument. Prin comportamentul său, doamna îi duce pe oameni din sfera politică în discuţii pragmatice, să le zicem social-economice.

Rep.: Cunoaşteţi etnici găgăuzi care să fi fost celebri în România? De exemplu, s-a spus despre Lascăr Catargiu că a fost de origine găgăuz sau chiar despre generalul Averescu, că ar avea rădăcini aici...

Dragancea: Fostul general Averescu, din războiul mondial? (Urmează o discuţie însufleţită în limba rusă cu Irina Vlah, din care reporterul nu a putut înţelege decât numele generalului şi cuvântul герой - erou) Haideţi de-amu să căutăm. Ne-aţi surprins.

Vlah: Acum la moment nu ştim. Nu, noi nu am fost gata să ne pregătim la aşa întrebare. Dar trebuie să căutăm.

Dragancea: A fost o mare insistenţă din partea doamnei de a seta contacte cu municipalităţi din România şi, după cum aţi văzut, s-au căutat zone de unde se poate de învăţa. Şi probabil atunci când am mers la Iaşi şi primarul a oferit o cină mie mie mi s-a părut că primarul a fost cumva plăcut surprins, приятно удивлен, că se vorbea despre aceea că noi am venit să învăţăm. Noi chiar vrem să învăţăm. Avem probleme peste tot. Adică restanţa în industrializare este o problemă. Restanţa în dezvoltarea sectorului IT este o problemă. Construcţia infrastructurii de colectare şi procesare a deşeurilor este o problemă.

„România a făcut un salt spectaculos“

Rep.: Aveţi o relaţie foarte apropiată cu Federaţia Rusă. România, ca ţară, are relaţii mai degrabă reci cu Rusia. Cum sunt relaţiile dintre Găgăuzia şi România? Există relaţii directe, nu cu municipalităţi, dar cu Guvernul, cu Preşedinţia? Cum sunt acestea?

(Vlah răspunde scurt în rusă, consilierul traduce pe larg, consultându-se când şi când, în rusă, cu Vlah)

Dragancea: Doamna spune că noi construim relaţii regionale. Nu am discutat cu reprezentanţii Guvernului. Din 2015, doamna a avut o vizită în Bucureşti şi s-a întâlnit cu ministrul Aurescu. El a fost la noi, ca şi prinţul... Mihai, cum îi spune... (se referă la Radu de Hohenzollern-Veringen, soţul M.S. Margareta, Custodele Coroanei României, n.r.). Dânsul a fost într-o misiune de caritate aici şi a fost şi în Chişinău, şi aici.

(intervine Vlah, tot în rusă)

Dragancea: Doamna guvernator vrea să facă clar că autorităţile autonomiei sunt foarte deschise, foarte dorite să preia experienţa pe care o are România. Chiar dacă românii astăzi spun că „băi, uite, că noi suntem cumva în coada la alţii“, trebuie să fim obiectivi că din 2005 până acum România a făcut un salt spectaculos în industrializare şi dezvoltarea sectorului IT. Pur şi simplu, România a rupt. Astăzi nu ştiu care e numărul oamenilor angajaţi în automotive la dumneavoastră, dar aşa am o senzaţie că sunt undeva la 300.000-400.000 (de fapt, aproximativ 200.000, locul IV în Europa în cifre absolute, reprezentând 16% din totalul angajaţilor din sectorul privat, faţă de 6,7% media europeană, n.r.), iar cifrele pe care le generează sectorul acesta în PIB-ul României sunt fantastice (14% din PIB-ul României şi un sfert din exporturi, n.r.). Ţineţi cont de faptul că aţi crescut generaţii de ingineri deja. Oamenii ăştia sunt un activ adevărat.

„Bulgaria oferă cetăţenia foarte deschis şi repede găgăuzilor“

Rep.: Câţi găgăuzi au dublă cetăţenie?

Vlah: Dublu? Румынскв... Este румынско, este болгарско... (continuă în ruseşte. Consilierul traduce, discutând în paralel cu başcana)

Dragancea: Găgăuzii au mai mult cetăţenie bulgară, ca a doua, iar Bulgaria le-o oferă într-o manieră facilă, dar noi nu avem aşa statistică. Cetăţenia dublă este permisă, iar cetăţeanul nu este obligat să anunţe. Noi putem să ne jucăm de-a presupusul, dar asta o să fie foarte eronat. Eu cred că cea mai multă cetăţenie dublă este între România şi Rusia, dar cred că România bate Rusia.

Rep.: Deci ar fi Bulgaria, România, Rusia, ca ordine de preferinţă.

Vlah: Da. În Găgăuzia, în primul rând cetăţenia bulgară.

Dragancea: Bulgaria oferă cetăţenia foarte deschis şi repede găgăuzilor.

Vlah: В Тараклия... (în Taraclia, n.r.)

Dragancea: Da, în Taraclia este consulatul general bulgar. Are un statut foarte apropiat de ambasadă. Pot procesa foarte multe tipuri de acte...

Rep.: Au fost şi reprezentanţi bulgari la forum? Am văzut turci, dar...

Vlah: Da, şi oameni de afaceri. Am avut de la ambasada italiană, ambasadorul Japoniei, ambasadorul Azerbaidjanului, consulul general al Turciei de aici, dar sunt şi reprezentanţii din Chişinău, tot cu statut diplomatic este TIKA, Agenţia Turcă de Dezvoltare, au venit nemţi, inclusiv de la ambasadă, Marea Britanie, Lituania, Qatar.

Dragancea: Ambasadorul Statelor Unite încă nu a venit în ţară. A fost desemnat, dar acum trece prin audierile Congre­sului. Prim-secretarul ambasadei Statelor Unite nu a putut să vină, dar a trimis un mesaj video. Deci, în fapt, activitatea doamnei guvernator este de comunicare intensă, la nivel diplomatic şi asta este foarte important pentru noi.

„În 10 ani, Găgăuzia poate fi o regiune bine dezvoltată“

Rep.: În 2014 a fost organizat un referendum în Găgăuzia, boicotat de Chişinău, în care majoritatea populaţiei s-a declarat pentru o apropiere de Rusia şi Uniunea Vamală şi pentru o distanţare de Uniunea Europeană. Este cumva opusul politicii dumneavoastră de acum. Actualul guvern de la Chişinău este orientat ferm spre Vest. Dacă Republica Moldova îşi va menţine acest drum, care va fi alegerea Găgăuziei, unde populaţia priveşte mai ales spre est?

(din nou, discuţie în rusă)

Dragancea: E bine să privim tabloul integral. În 2014 era o comunicare nu foarte bună între Centru şi Comrat. De obicei frecările astea, divergenţele, inclusiv şi pe sub masă ca să le spunem aşa, generează îndepărtări. Doamna Vlah, în toată perioada mandatului său, a încercat să balanseze ca să fie într-o zonă de echilibru, să nu se dea atrasă în niciun conflict. Pentru a decide o direcţie sau alta, trebuie mai întâi să depolitizăm...

Vlah: Asta e poziţia noastră.

Dragancea: ...E foarte multă politică şi foarte puţină discuţie şi concentrare pe problemele reale ale societăţii. Dânsa vorbeşte mult despre интеграция...

Vlah: Despre integrare, adică.

Dragancea: Haideţi să fugim de politică şi să ne ocupăm de integrarea social-economică a societăţii noastre în fluxurile economice şi financiare europene. De ce europene? Pentru că de acolo avem ce învăţa şi de acolo vine progresul. Nu facem împotriva cuiva. Noi vrem să ne dezvoltăm. Dânsa spune aşa, că poporul nostru este prea mic şi prea slab ca să-l implicăm în conflicte.

Rep.: Care este viitorul Găgăuziei? Peste 15-20 de ani, economic, dar şi politic.

(Vlah răspunde în rusă)

Dragancea: Doamna guvernator vrea să vorbească despre partea economică. În 10 ani, Găgăuzia poate fi o regiune bine dezvoltată economic, cu un nivel înalt de industrializare şi cu un sector IT dezvoltat. De aici puteţi deduce şi dumneavoastră ce fel de societate va fi aceasta şi din ce lanţuri va face parte. Toţi copiii din Republică (Moldova, n.r.) dacă o să-i întrebaţi „ai vrea să lucrezi într-o companie notorie?“, vor spune „da“. Copiii câştigă olimpiade la matematică, la fizică, sunt copii deştepţi. Dacă noi fugim de politică, nu vorbim de politică, ci de viitorul lor, despre dânşii, cum ai vrea să trăieşti, ce ai vrea să faci, poporul ăsta mic va lucra şi nu se va da în conflicte. Moldova, nu doar Găgăuzia, pierde tineri în fiecare an. Atmosfera la noi este atât de electrizată şi de plină de conflict şi atât de puţin se vorbeşte despre dânşii, încât copiii ăştia pleacă de la gălăgia de aici, de la zgomotul ăsta. Ei vor linişte şi vor încredere în ziua de mâine. Dacă noi o să continuăm să prietenim cu aista şi înseamnă că îi dăm lui ăla în cap...

„Putin este un politician înţelept şi puternic“

Rep.: Într-adevăr, campaniile electorale în Moldova sunt mult mai intense decât în România. Ne înjurăm şi noi, dar parcă nu chiar aşa.

Dragancea: La noi nu se mai termină campania electorală. Politicienii vorbesc numai în slogane şi în acuzaţii. La noi, democraţia este percepută numai ca drept. Suntem numai consumatori de democraţie, nu vrem să fim generatori de democraţie. Nu vrem să acceptăm că avem şi obligaţii, că trebuie să ne respectăm.

Rep.: Într-o frază, caracterizaţi-l pe Putin.

(Vlah pare nedumerită, consilierul îi traduce detaliat)

Rep.: Într-o frază: Putin este...

Dragancea: Putin етэ...

Vlah: Putin este un politician înţelept şi puternic.

Rep.: Maia Sandu?

Vlah: Nu...

Dragancea: Probabil mai bine acuma este să nu răspundem

Rep.: Irina Vlah?

(răspuns în rusă)

Dragancea: Irina Vlah este un politician responsabil, un om care învaţă în fiecare zi şi lucrează.

(Vlah completează în rusă)

Dragancea: A, da, asta trebuie adăugat. Este omul care foarte mult visează, iar visele le transformă în fală.

Rep.: E cam lungă fraza.

Vlah: Ei, alegeţi dumneavoastră ce vreţi.

Rep.: Dacă ar fi să trăiţi în România, unde v-aţi muta şi de ce?

(răspuns în rusă, către consilier: „Eu despre România nici nu ştiu“)

Dragancea: Ea de fapt cunoaşte România destul de rău. Cunoaşte doar Iaşi şi Bucureşti. În Iaşi a fost o noapte, ziua de lucru şi acasă...

(Vlah intervine în rusă)

Dragancea: Abia acum ce a început să cunoască această ţară, să-şi deschidă această ţară pentru dânsa. Poate peste un timp ne mai întâlnim o dată, după ce cunoaştem mai bine România şi vă poate răspunde la întrebare.

Un interviu de Alex ZĂNOAGĂ

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri