George Trifan are 32 de ani şi este profesor asociat la Colegiul Naţional Tudor Vianu, unul dintre cele mai bune licee din România. Într-o societate normală n-ar fi mare lucru de spus de spre el: un profesor bun care îşi face meseria cu pasiune şi se ţine departe de compromisuri. Însă noi nu trăim într-o societate normală, aşa că Trifan devine un caz special şi un om nevoit să înoate mereu împotriva curentului.
A ales să meargă la catedră într-o perioadă în care toţi IT-iştii din generaţia lui fug de această meserie şi preferă joburi mai bine plătite în multinaţionale. A ales să nu se titularizeze pe post pentru că nu e de acord cu acest mecanism şi şi-a luat ore în învăţământul privat ca să-şi sporească veniturile (pe lângă „Vianu”, George Trifan predă şi la Şcoala Metropolitană Arc). A ales să vorbească despre marile probleme din Educaţie când cei mai mulţi dintre colegii lui preferă să tacă pentru a nu supăra pe cineva.
E un episod din care răzbate nu doar unul din marile tabu-uri ale sistemului – politica de cadouri din şcoli, practicată de mulţi părinţi şi acceptată de majoritatea profesorilor – ci şi o importantă temă de dezbatere: în ce fel îi pregăteşte şcoala românească pe elevi pentru a deveni nişte cetăţeni responsabili.