Pe 6 martie ar fi trebuit să se vaccineze, dar deja căpătase boala și la acea dată era conectat la aparate.

„Nu am fost medicul curant al domului profesor, dar ceea ce pot spune e că, din tot ceea ce știu, el a primit tot tratamentul de care a fost nevoie și care este prevăzut. S-a făcut tot absolut posibil, atât înainte de a ajunge la ATI, cât și acolo. Din nefericire, în cazul său este vorba despre un alt paradox al acestei boli. E vorba de acea furtună de citokine, a distrucției anatomice a țesutului pulmonar. Am pierdut din cauza acestui virus vieți la vârste fragede. Am pierdut tânăr de 27 de ani, care nu avea absolut nicio boală. Am pierdut adult tânăr de 47 de ani fără comorbidități, în timp ce pe tatăl său în vârstă de 71 de ani l-am salvat”, a declarat Carmen Dorobăț, medic primar infecționist și fost manager al Spitalului de Boli Infecțioase.

Vestea morții lui Adrian Scuriu a fost ca un șoc pentru că toți cei care îl știau ca un dascăl dedicat, un pedagog aproape de copiii lui, un om tonic, vesel, dar și talentat, care știa să răspundă "prezent" oriunde era nevoie de el. 

«Dragă Adrian, ne-ai părăsit mult prea devreme... Ai știut să îmbini meseria de dascăl cu IUBIREA de oameni. În fiecare ființă ce te-a cunoscut ai implantat o flacără a speranței. Și eu am sperat, până în ultima clipă, că te vei întoarce printre noi, cu zâmbetul tău ștrengăresc, descrețindu-ne frunțile. Dar Dumnezeu are alte planuri cu tine. Drum lin, dragă prietene, vei rămâne veșnic în inima și amintirea mea... » , a scris Elena Bițică, profesor la Școala "George Călinescu", pe pagina de facebook a lui Adrian Scuriu.

“Dumnezeu modelează anumiți oameni în așa fel încât ei să facă o diferență în viața noastră. Și în viața mea v-ați pus cu desăvârșire amprenta!”, a scris Oana Pîrvu, o fostă elevă a profesorului pe pagina sa de facebook. 

Dar peste toate, așa cum îl caracterizează Loredana Dascăl de la Arhivele Naționale: “Adrian Scuriu a creat mereu memorabil în jurul lui: istorisiri cu farmec copilăresc pentru prietenii apropiați, poezii sensibile pentru admiratori, spectacol și tradiție pentru comunități, atmosferă și animație pentru semeni. Și acum o nemărginită durere tuturor... ». Îndrăgostit de meseria de dascăl de Limba și Literatura Română, Adrian Scuriu reușeau să-și așterne sufletul în versuri.

Iată ce scria cu ceva timp înainte de a muri. «Suntem fărâmă de timp/  în timpul făcut fărâme/  de neputința de a rămâne/ întregi la minte, la trup și la suflet.» Adrian Scuriu a colaborat cu Școala EuroEd, cu Seven Hills și cu alte școli de elită din Iași.