Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Olena și Eugen, ea din Harkiv, el din Kiev: povestea a doi tineri ucraineni stabiliți la Iași

GALERIE
Ucraina_Olena&Eugen
  • Ucraina_Olena&Eugen
- +

Undeva, în Iaşi, într-o casă din Galata, doi tineri ucraineni, Olena şi Eugen, monitorizează noapte de noapte, adesea oră de oră, situaţia de pe frontul din Ucraina. Eugen e din Kiev, Olena din Harkiv. Teodor, fiul lor, şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţa sa de doi ani şi opt luni în Iaşi, oraş în care Eugen şi-a împlinit în 2019 visul de a se angaja la Amazon. Dar gândurile lui Eugen şi ale Olenei se îndreaptă minut cu minut înspre Kiev şi Harkiv. Acolo unde le sunt părinţii. Şi fiecare ştire despre focuri de armă, bombe, explozii, atacuri îi înspăimântă şi îi face să se simtă vinovaţi în acelaşi timp. Îşi reproşează că nu au reuşit să-şi convingă familiile să plece din calea războiului. Ar vrea, în acelaşi timp, să le accepte alegerea de a rămâne în casele lor din Ucraina asediată. “E alegerea lor, e alegerea lor”, repetă des Eugen, iar vocea îi devine gravă, joasă, ezitantă, de parcă războiul s-ar opri cu totul dacă el, Eugen, nu l-ar mai pomeni. De mai bine de o lună de zile, toţi trăiesc un  coşmar greu de descris în cuvinte.

 

Războiul a început pe 24 februarie în Ucraina, dar continuă în fiecare zi şi în Galata. “Soţia mea continuă să monitorizeze aria, vrea să ştie unde se bombardează, dacă e undeva în apropiere de casa ei. Dacă au fost explozii prin apropiere, noaptea îşi sună familia. Când a început războiul, ne trezeam la fiecare 20 de minute să citim ştirile. Acum ne trezim „doar” de trei ori pe noapte. Nu pot spune că m-am obişnuit acum, dar în primele zile eram pierdut. Ştii cum e, ca atunci când faci ceva, dar nu deţii cu adevărat controlul a ceea ce faci. Nici acum nu îmi dau seama cum am condus maşina în acele prime zile de război”, rememorează Eugen începutul conflictului declanţat de Federaţia Rusă în Ucraina. De atunci, Olena şi Eugen au încercat zilnic să-şi convingă părinţii să părăsească Ucraina cât timp ţara e în conflict. Părinţii nu vor să-şi lase casele în urmă.

În Kiev, oraşul natal al lui Eugen, părinţii săi au putut vedea de la ferestre focul izbucnit după bombardamente, dar războiul nu a ajuns pe strada lor. Geamurile nu au fost făcute zob de suflul exploziilor. Eugen se asigură zilnic, la telefon, că situaţia e stabilă: “Vorbim zilnic cu ei, încercăm să-i susţinem. Sunt atât de în siguranţă cât pot fi în situaţia lor. În oraş, în Kiev, situaţia e mai bună, în Harkiv e mai rău, pentru că o mare parte a oraşului a fost distrusă, centrul oraşului a fost distrus. Situaţia e mai complexă acolo pentru că graniţa cu ruşii este foarte aproape, la 30 de kilometri, iar ruşii pot astfel să bombardeze direct din teritoriul lor. Am încercat să-i convingem pe părinţii noştri să plece de acolo. Logic, nu pot explica de ce nu vor. Nu vor să-şi lase casele în urmă. Spun că, atâta timp cât sunt în siguranţă, mai bine spus atâta timp cât nu le sunt distruse casele, vor sta”.

Nu l-a votat pe Zelensky

Alegerile pe care le fac oamenii e o problemă care îl frământă pe tânărul ucrainean. Are 31 de ani şi, în 2019, când un prieten care lucra deja la Amazon l-a recomandat, alegerea să se mute aici cu mica familie a fost una uşoară. „Destinaţia mea nu a fost România, destinaţia mea a fost Amazon”, mărturiseşte el. De altfel, România era pentru cei mai mulţi ucraineni, înainte de război, o ţară necunoscută: “Chiar dacă România este atât de apropiată geografic de Ucraina, ucrainenii nici măcar nu-şi imaginau ce se întâmplă pe aici, cum trăiesc românii. Exista un singur zbor între Ucraina şi România, o dată pe săptămână, Kiev - Bucureşti. În schimb, spre Polonia avem trenuri zilnice şi multe zboruri, din diferite oraşe”, povesteşte Eugen. Nu-i înţelege încă prea bine pe români, caută mereu asemănări şi deosebiri între Ucraina şi România şi acum, în plin război în ţara sa, dintr-un oraş pe care nu-l înţelege foarte bine, dintr-o ţară necunoscută până de curând, nu înţelege alegerea părinţilor din Ucraina natală, condusă de Zelensky, un preşedinte pe care nu l-a votat, care nu a fost alegerea lui.

“Noi, ucrainenii, avem un fel de înţelegere între noi, să nu discutăm politica, plângerile şi problemele interne ale ţării noastre. Acum avem un singur duşman, o singură ameninţare. Zelensky este preşedintele nostru, a fost ales destul de deschis, printr-un scrutin democratic. A fost alegerea majorităţii, alegere cu care, la momentul respectiv, nu am fost de acord. În timpul campaniei electorale, Zelensky, de fapt, nu şi-a precizat poziţia în niciun fel, a zis “sunt pentru lucrurile bune şi împotriva lucrurilor rele”. Modul în care se comportă în acest război e bun. Avem multe nemulţumiri legate de Zelensky, dar preferăm să păstrăm tăcerea acum, să terminăm războiul”, explică Eugen.

Harkiv e distrus

Atent şi la nevoile ucrainenilor care au ales să fugă de război, Eugen spune că a cumpărat mai multe lucruri pe care le-a dus la graniţă. Se interesează ce lipseşte din Ucraina şi cumpără exact ceea ce crede că e necesar. Citeşte zilnic informaţii despre conflict, iar atunci când relatează situaţia din Ucraina compară Kievul său cu Bucureştiul, şi Harkivul din care vine Olena cu Iaşul: „În ce îi priveşte pe părinţii soţiei mele, acolo e mai complicat. Într-un fel, Harkiv seamănă cu Iaşul, sunt zone cu clădiri înalte, de birouri, şi zone cu case private. Aceste zone cu case sunt în centrul oraşului. Forţele aeriene ruseşti încearcă să treacă pe sub radar şi zboară la altitudine joasă, iar când atacă oraşul aleg aria cu case particulare. Îţi poţi imagina sentimentul ăla, când zboară pe deasupra acoperişului tău? În Harkiv e tot acest dezastru, iar fabrici, şcoli, spitale sunt distruse. Toată industria e distrusă acolo. Cea mai mare parte a oraşului e distrusă”. Apoi se întoarce din nou la spinoasa problemă a alegerii pe care o fac părinţii săi: „Tata are 63 de ani, mama împlineşte 61 anul acesta, iar mama Olenei are 64 de ani. Nu sunt restricţii să plece. Am citit cazul unui bărbat, împreună cu soţia lui şi două bunici de 84 şi 86 de ani, care nu aveau alte soluţii să plece, au scăpat din Bucha mergând pe jos, la picior, prin păduri, prin râuri. O parte din drum bărbatul şi-a purtat mama bătrână în spate. Au mers aşa, pe timp de zi, 19 km, încercând să evite toate punctele militare ruseşti, mine, şi au reuşit să scape. Dacă eşti bătrân, nu poţi merge, şi străbaţi 19 km pe timp de zi în astfel de condiţii, înseamnă că părinţii noştri au încă o grămadă de opţiuni”.

„Eu sunt ca voi, aici locuiesc, plătesc taxe”

Brutal de sincer, Eugen spune că se simte acasă în Iaşi, la fel cum se simţea acasă şi când se întorcea în Kiev, şi îşi exprimă nemulţumirile în mod clar, ca orice plătitor de taxe şi impozite şi aici, ca şi acolo. “Acasă nu e doar locul în care îţi place să fii, ci şi locul în care te poţi dezvolta. Când locuieşti undeva, când contribui, plăteşti taxe, nu poţi spune că nu-ţi place, pentru că atunci chiar nu ai sta aici. Dar mai e ceva, sunt lucruri care îţi plac, şi lucruri care te înfurie. Şi astfel de lucruri noi am avut din plin”, spune Eugen. Se plânge de infrastructura proastă, de locuri de joacă pentru copii prea puţine, la fel cum prea puţine i se par spaţiile verzi de de relaxare. Vede prea multe biserici şi, venit dintr-un oraş mai mare decât Bucureştiul, viaţa de aici i se pare foarte lentă. Dar, deşi cuvintele exprimă criticile unui contribuabil care consideră că nu se face destul pentru cetăţeni, vocea, tonalitatea i se schimbă când vorbeşte despre România. E mai luminos, vorbeşte cu umor, tonul e mai vioi.

Povesteşte în engleză, dar spune că se descurcă bine în rom-gleza lui zilnică. A observat în schimb că, pe stradă, oamenii sunt mai atenţi acum cînd îl aud vorbind în limba maternă cu Olena. “Înainte, dacă mergeam cu autobuzul şi vorbeam în rusă, nu părea să-i pese nimănui; acum văd cum oamenii îşi ciulesc urechile şi se uită pe sub sprâncene la noi. Poate vor să ne ajute, poate cred că abia am venit aici. Îmi vine să le spun «eu sunt ca voi, aici locuiesc, plătesc taxe»”.

„A fost alegerea lor de a rămâne”

Încet, încet, pe măsură de discuţia alunecă din nou spre Ucraina, vocea îi devine din nou gravă, şi explică: “Încerc să-mi păstrez calmul, să mă controlez. Soţia mea este mult mai emoţională, încerc să-i explic că, dacă familia ei decide să rămână acolo, e decizia lor. Dacă ceva se întâmplă, e alegerea lor, nu e vina ei. Ei fac singuri alegeri în ce îi priveşte, şi au încă soluţii la îndemână. Nu e ca în Mariopol, unde copiii stau lângă cadavrele părinţilor şi nu înţeleg ce să facă. Ar vrea să fugă cei de acolo, dar nu au cum să fugă. În Harkiv, poţi. Trenurile circulă zilnic, se poate ieşi cu maşina. Alegerea e a lor. La fel ca şi cu părinţii mei. E alegerea lor. Eu încerc să-mi păstrez calmul, să îmi spun că e alegerea lor, că înţeleg riscurile, că au soluţii să plece dacă vor să o facă, au ce le trebuie, au mâncare, au o farmacie de unde îşi pot lua medicamente. Ei sunt responsabili. Nu aş zice că e cel mai bun fel de a gândi, dar aceste gânduri mă fac să îmi dau seama că responsabilitatea pentru întreaga situaţie nu este în mâinile mele, nu pot eu controla ce fac ei”. Eugen ştie să adauge la final nota de speranţă de care el şi Olena au nevoie: “Oamenii fac alegeri în fiecare zi, dar, în acelaşi timp, oamenii îşi schimbă alegerile în fiecare zi...”

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri