Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Undeva, în Iaşi, într-o casă din Galata, doi tineri ucraineni, Olena şi Eugen, monitorizează noapte de noapte, adesea oră de oră, situaţia de pe frontul din Ucraina. Eugen e din Kiev, Olena din Harkiv. Teodor, fiul lor, şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţa sa de doi ani şi opt luni în Iaşi, oraş în care Eugen şi-a împlinit în 2019 visul de a se angaja la Amazon. Dar gândurile lui Eugen şi ale Olenei se îndreaptă minut cu minut înspre Kiev şi Harkiv. Acolo unde le sunt părinţii. Şi fiecare ştire despre focuri de armă, bombe, explozii, atacuri îi înspăimântă şi îi face să se simtă vinovaţi în acelaşi timp. Îşi reproşează că nu au reuşit să-şi convingă familiile să plece din calea războiului. Ar vrea, în acelaşi timp, să le accepte alegerea de a rămâne în casele lor din Ucraina asediată. “E alegerea lor, e alegerea lor”, repetă des Eugen, iar vocea îi devine gravă, joasă, ezitantă, de parcă războiul s-ar opri cu totul dacă el, Eugen, nu l-ar mai pomeni. De mai bine de o lună de zile, toţi trăiesc un coşmar greu de descris în cuvinte.
Războiul a început pe 24 februarie în Ucraina, dar continuă în fiecare zi şi în Galata. “Soţia mea continuă să monitorizeze aria, vrea să ştie unde se bombardează, dacă e undeva în apropiere de casa ei. Dacă au fost explozii prin apropiere, noaptea îşi sună familia. Când a început războiul, ne trezeam la fiecare 20 de minute să citim ştirile. Acum ne trezim „doar” de trei ori pe noapte. Nu pot spune că m-am obişnuit acum, dar în primele zile eram pierdut. Ştii cum e, ca atunci când faci ceva, dar nu deţii cu adevărat controlul a ceea ce faci. Nici acum nu îmi dau seama cum am condus maşina în acele prime zile de război”, rememorează Eugen începutul conflictului declanţat de Federaţia Rusă în Ucraina. De atunci, Olena şi Eugen au încercat zilnic să-şi convingă părinţii să părăsească Ucraina cât timp ţara e în conflict. Părinţii nu vor să-şi lase casele în urmă.
În Kiev, oraşul natal al lui Eugen, părinţii săi au putut vedea de la ferestre focul izbucnit după bombardamente, dar războiul nu a ajuns pe strada lor. Geamurile nu au fost făcute zob de suflul exploziilor. Eugen se asigură zilnic, la telefon, că situaţia e stabilă: “Vorbim zilnic cu ei, încercăm să-i susţinem. Sunt atât de în siguranţă cât pot fi în situaţia lor. În oraş, în Kiev, situaţia e mai bună, în Harkiv e mai rău, pentru că o mare parte a oraşului a fost distrusă, centrul oraşului a fost distrus. Situaţia e mai complexă acolo pentru că graniţa cu ruşii este foarte aproape, la 30 de kilometri, iar ruşii pot astfel să bombardeze direct din teritoriul lor. Am încercat să-i convingem pe părinţii noştri să plece de acolo. Logic, nu pot explica de ce nu vor. Nu vor să-şi lase casele în urmă. Spun că, atâta timp cât sunt în siguranţă, mai bine spus atâta timp cât nu le sunt distruse casele, vor sta”.
Nu l-a votat pe Zelensky
Alegerile pe care le fac oamenii e o problemă care îl frământă pe tânărul ucrainean. Are 31 de ani şi, în 2019, când un prieten care lucra deja la Amazon l-a recomandat, alegerea să se mute aici cu mica familie a fost una uşoară. „Destinaţia mea nu a fost România, destinaţia mea a fost Amazon”, mărturiseşte el. De altfel, România era pentru cei mai mulţi ucraineni, înainte de război, o ţară necunoscută: “Chiar dacă România este atât de apropiată geografic de Ucraina, ucrainenii nici măcar nu-şi imaginau ce se întâmplă pe aici, cum trăiesc românii. Exista un singur zbor între Ucraina şi România, o dată pe săptămână, Kiev - Bucureşti. În schimb, spre Polonia avem trenuri zilnice şi multe zboruri, din diferite oraşe”, povesteşte Eugen. Nu-i înţelege încă prea bine pe români, caută mereu asemănări şi deosebiri între Ucraina şi România şi acum, în plin război în ţara sa, dintr-un oraş pe care nu-l înţelege foarte bine, dintr-o ţară necunoscută până de curând, nu înţelege alegerea părinţilor din Ucraina natală, condusă de Zelensky, un preşedinte pe care nu l-a votat, care nu a fost alegerea lui.
“Noi, ucrainenii, avem un fel de înţelegere între noi, să nu discutăm politica, plângerile şi problemele interne ale ţării noastre. Acum avem un singur duşman, o singură ameninţare. Zelensky este preşedintele nostru, a fost ales destul de deschis, printr-un scrutin democratic. A fost alegerea majorităţii, alegere cu care, la momentul respectiv, nu am fost de acord. În timpul campaniei electorale, Zelensky, de fapt, nu şi-a precizat poziţia în niciun fel, a zis “sunt pentru lucrurile bune şi împotriva lucrurilor rele”. Modul în care se comportă în acest război e bun. Avem multe nemulţumiri legate de Zelensky, dar preferăm să păstrăm tăcerea acum, să terminăm războiul”, explică Eugen.
Harkiv e distrus
Atent şi la nevoile ucrainenilor care au ales să fugă de război, Eugen spune că a cumpărat mai multe lucruri pe care le-a dus la graniţă. Se interesează ce lipseşte din Ucraina şi cumpără exact ceea ce crede că e necesar. Citeşte zilnic informaţii despre conflict, iar atunci când relatează situaţia din Ucraina compară Kievul său cu Bucureştiul, şi Harkivul din care vine Olena cu Iaşul: „În ce îi priveşte pe părinţii soţiei mele, acolo e mai complicat. Într-un fel, Harkiv seamănă cu Iaşul, sunt zone cu clădiri înalte, de birouri, şi zone cu case private. Aceste zone cu case sunt în centrul oraşului. Forţele aeriene ruseşti încearcă să treacă pe sub radar şi zboară la altitudine joasă, iar când atacă oraşul aleg aria cu case particulare. Îţi poţi imagina sentimentul ăla, când zboară pe deasupra acoperişului tău? În Harkiv e tot acest dezastru, iar fabrici, şcoli, spitale sunt distruse. Toată industria e distrusă acolo. Cea mai mare parte a oraşului e distrusă”. Apoi se întoarce din nou la spinoasa problemă a alegerii pe care o fac părinţii săi: „Tata are 63 de ani, mama împlineşte 61 anul acesta, iar mama Olenei are 64 de ani. Nu sunt restricţii să plece. Am citit cazul unui bărbat, împreună cu soţia lui şi două bunici de 84 şi 86 de ani, care nu aveau alte soluţii să plece, au scăpat din Bucha mergând pe jos, la picior, prin păduri, prin râuri. O parte din drum bărbatul şi-a purtat mama bătrână în spate. Au mers aşa, pe timp de zi, 19 km, încercând să evite toate punctele militare ruseşti, mine, şi au reuşit să scape. Dacă eşti bătrân, nu poţi merge, şi străbaţi 19 km pe timp de zi în astfel de condiţii, înseamnă că părinţii noştri au încă o grămadă de opţiuni”.
„Eu sunt ca voi, aici locuiesc, plătesc taxe”
Brutal de sincer, Eugen spune că se simte acasă în Iaşi, la fel cum se simţea acasă şi când se întorcea în Kiev, şi îşi exprimă nemulţumirile în mod clar, ca orice plătitor de taxe şi impozite şi aici, ca şi acolo. “Acasă nu e doar locul în care îţi place să fii, ci şi locul în care te poţi dezvolta. Când locuieşti undeva, când contribui, plăteşti taxe, nu poţi spune că nu-ţi place, pentru că atunci chiar nu ai sta aici. Dar mai e ceva, sunt lucruri care îţi plac, şi lucruri care te înfurie. Şi astfel de lucruri noi am avut din plin”, spune Eugen. Se plânge de infrastructura proastă, de locuri de joacă pentru copii prea puţine, la fel cum prea puţine i se par spaţiile verzi de de relaxare. Vede prea multe biserici şi, venit dintr-un oraş mai mare decât Bucureştiul, viaţa de aici i se pare foarte lentă. Dar, deşi cuvintele exprimă criticile unui contribuabil care consideră că nu se face destul pentru cetăţeni, vocea, tonalitatea i se schimbă când vorbeşte despre România. E mai luminos, vorbeşte cu umor, tonul e mai vioi.
Povesteşte în engleză, dar spune că se descurcă bine în rom-gleza lui zilnică. A observat în schimb că, pe stradă, oamenii sunt mai atenţi acum cînd îl aud vorbind în limba maternă cu Olena. “Înainte, dacă mergeam cu autobuzul şi vorbeam în rusă, nu părea să-i pese nimănui; acum văd cum oamenii îşi ciulesc urechile şi se uită pe sub sprâncene la noi. Poate vor să ne ajute, poate cred că abia am venit aici. Îmi vine să le spun «eu sunt ca voi, aici locuiesc, plătesc taxe»”.
„A fost alegerea lor de a rămâne”
Încet, încet, pe măsură de discuţia alunecă din nou spre Ucraina, vocea îi devine din nou gravă, şi explică: “Încerc să-mi păstrez calmul, să mă controlez. Soţia mea este mult mai emoţională, încerc să-i explic că, dacă familia ei decide să rămână acolo, e decizia lor. Dacă ceva se întâmplă, e alegerea lor, nu e vina ei. Ei fac singuri alegeri în ce îi priveşte, şi au încă soluţii la îndemână. Nu e ca în Mariopol, unde copiii stau lângă cadavrele părinţilor şi nu înţeleg ce să facă. Ar vrea să fugă cei de acolo, dar nu au cum să fugă. În Harkiv, poţi. Trenurile circulă zilnic, se poate ieşi cu maşina. Alegerea e a lor. La fel ca şi cu părinţii mei. E alegerea lor. Eu încerc să-mi păstrez calmul, să îmi spun că e alegerea lor, că înţeleg riscurile, că au soluţii să plece dacă vor să o facă, au ce le trebuie, au mâncare, au o farmacie de unde îşi pot lua medicamente. Ei sunt responsabili. Nu aş zice că e cel mai bun fel de a gândi, dar aceste gânduri mă fac să îmi dau seama că responsabilitatea pentru întreaga situaţie nu este în mâinile mele, nu pot eu controla ce fac ei”. Eugen ştie să adauge la final nota de speranţă de care el şi Olena au nevoie: “Oamenii fac alegeri în fiecare zi, dar, în acelaşi timp, oamenii îşi schimbă alegerile în fiecare zi...”
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Orașul din România de două ori mai mare decât Bucureștiul în care mulţi ieşeni îşi petrec vacanţa
Philipp Plein şi-a părăsit logodnica pentru o ieşeancă. Tânăra din Paşcani e însărcinată
Ministrul Finanţelor, întrebat cât i-a venit factura la curent: 199 lei
Prahova: Bărbat ucis cu un singur pumn după o ceartă pe modul în care a parcat maşina
Dan Şucu anunţă că merge cu galeria Rapidului la meciul cu U. Craiova
Preţul aurului a urcat joi la 327,8351 lei/gram, o nouă valoare record
Nou scandal: Postări cu soldaţi israelieni care se joacă cu lenjeria intimă a femeilor din Gaza
Prefectul Cojocaru acuză conducerea Aeroportului Iaşi de "politizare cu penali"
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |