Reparația prejudiciului patrimonial – dreptul creditorului de a solicita despăgubiri

În conformitate cu prevederile art. 1530 Cod Civil “creditorul are dreptul la daune- interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.” Așadar, potrivit acestor dispoziții, despăgubirile (daunele – interese) reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligației de către debitor. Ele se pot acorda fie sub forma unei sume globale, fie a unor sume prestate periodic.

Odată ce sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale, creditorul este îndreptățit  să ceară debitorului plata daunelor -interese, despăgubiri ce sunt datorate în virtutea obligației contractuale și se impart în două categorii:

• daunele-interese compensatorii, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totală sau parțială a obligației ori prin executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale. Aceste daune-interese privesc numai acele obligații care pot fi susceptibile de executare prin echivalent. În cazul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, nu se vor putea acorda daune-interese compensatorii, deoarece aceste obligații se execută întotdeauna în natură.

Codul Civil instituie la art. 1531 alin. 2 și art. 1533 faptul că daunele-interese compensatorii cuprind în structura lor două elemente, și anume:

• pierderea efectiv suferită de creditor, aceasta constând în micșorarea patrimoniului;
• beneficiul nerealizat sau sporul patrimonial de care creditorul ar fi beneficiat în cazul în care debitorul și-ar fi executat obligația asumată prin contract.

În viziunea art. 1551 Cod Civil, orice abatere, chiar de mica însemnătate, de la principiul forței obligatorii a contractului constituie, sub aspectul neexecutării, o condiție prealabilă pentru acordarea daunelor interese.

Neexecutarea obligației contractuale, generatoare a obligației de plată a daunelor -interese, trebuie să fie culpabilă sau fără justificare, potrivit art. 1530 Cod Civil coroborat cu prevederile art. 1547 Cod Civil, care fac trimitere la cazurile de neexecutare justificate, reglementate de art. 1555-1557 Cod Civil; tocmai de aceea, remediul daunelor-interese este inaplicabil în cazul neexecutării fortuite sau din cauză de forță majoră a contractului.

La aceste condiții se mai adaugă existența prejudiciului, cerință prevăzută de art. 1530 Cod Civil și raportul de cauzalitate între prejudiciul ce se cere a fi reparat și neexecutarea contractului, dar numai dacă prejudiciul este consecința directă și necesară a neexecutării.

• daunele-interese moratorii reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de către creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligației debitorului. În cazul în care se solicită daune- interese moratorii, nu mai este necesară dovedirea vreunui prejudiciu de către creditor. Daunele -interese moratorii se vor acorda, așadar, independent de producerea vreunui prejudiciu, deoarece simpla întârziere în executarea obligațiilor este asimilată producerii unui prejudiciu creditorului.

Daunele moratorii privind obligațiile în natură pot fi stabilite de părțile contractante și ele se numesc daune convenționale, iar dacă părțile nu se înțeleg, daunele se stabilesc de către instanță, ca daune moratorii judiciare.

Spre deosebire de daunele- interese compensatorii, care înlocuiesc executarea în natură  și nu se cumulează cu aceasta, atunci când ea este conformă clauzelor contractuale, daunele interese moratorii se cumulează cu executarea în natură sau cu plata daunelor interese compensatorii, căci acordarea daunelor-interese moratorii realizează funcția reparatorie și sancționatorie în corelație cu întârzierea executării și nu cu neexecutarea obligațiilor contractuale.

O altă diferență între daunele- interese moratorii și cele compensatorii constă în aceea că daunele moratorii, spre deosebire de daunele compensatorii, se acordă atât în cazul obligațiilor în natură, cât și al obligațiilor pecuniare.

Totodată, spre deosebire de art. 1535 Cod Civil, în cazul daunelor moratorii privind obligațiile de a face, prevăzute de art. 1536 Cod Civil, dovada neexecutării obligației nu îl scutește pe creditor de proba prejudiciului, cu excepția cazului în care prin lege sau prin convenția părților se prevede altfel ( art. 1537 Cod Civil), deoarece daunele-interese sunt pretinse în temeiul contractului încheiat înte părți și pentru acordarea acestora este necesară îndeplinirea condițiilor răspunderii contractuale, inclusiv dovedirea prejudiciului pretins.