Cristian Bulgariu şi Mihaela Chelariu au fost trimişi în judecată în 2017. Conform rechizitoriului DIICOT, cei doi au racolat în 2015 trei tinere din Iaşi, oferindu-le locuri de muncă în străinătate. Una dintre fete abia împlinise 18 ani, aflându-se până atunci în sistemul de protecţie al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială. Prima fată, E.E., a reclamat că ar fi fost dusă în Grecia, în oraşul Schimatari din apropierea Atenei, fiind obligată din prima seară să ofere servicii sexuale unui bărbat. A încercat după aceea să se sinucidă, tăindu-şi venele, dar a fost salvată de unul dintre proxeneţi. A fost exploatată sexual timp de două luni, având şi 15 clienţi zilnic. După două săptămâni, ar mai fi fost adusă încă o fată, F.F., căreia i se promisese un post de ajutor de bucătar. În majoritate, clienţii fetelor erau indieni sau pakistanezi. Au reuşit să fugă, refugiindu-se la un fost client pakistanez, care le-a găzduit o vreme, până au putut să se întoarcă în ţară. Celei de-a treia fete, G.G., i s-ar promis o slujbă de chelneriţă într-un bar din Germania. A fost dusă însă într-un bordel din Düsseldorf, fiind obligată să se prostitueze. Şi ea a fugit din bordel ajutată de un client, fiind ulterior preluată de o asociaţie germană de ajutor. Ajunsă la Iaşi, ea s-a întâlnit din nou cu cei doi proxeneţi, care au preluat-o din nou şi au obligat-o să se prostitueze în zona Gării Nicolina. După patru zile, ar fi fost salvată de mama ei. Victima fusese depistată, legitimată şi sancţionată în mod repetat de patrulele de ordine publică în timp ce racola clienţi, fără ca poliţiştii să-şi fi pus problema că este vorba de o tânără obligată să se prostitueze.

„Mărturiile fetelor, insuficiente“

Magistraţii Tribunalului au considerat că mărturiile celor trei fete nu sunt suficiente pentru a răsturna prezumţia de nevinovăţie, nefiind coroborate cu alte mijloace de probă. Martorii nu ar fi putut confirma comportamentul violent al inculpaţilor faţă de victime şi nu s-ar fi demonstrat nici că cei doi ar fi încasat sume de bani de pe urma presupuselor victime. De asemenea, declaraţiile date de fete în faţa instanţei nu ar fi concordat cu cele date anterior în faţa procurorilor. Soluţia de achitare a fost atacată de procurorii DIICOT, aceştia apreciind că judecătorii au citit rechizitoriul pe sărite.

„Soluţiile de achitare dispuse de Tribunal sunt consecinţa unei aprecieri eronate şi incomplete a probatoriului administrat. Declaraţia unei persoane vătămate are, în cadrul procesului penal, valoare probantă necondiţionată, putând servi la stabilirea adevărului judiciar chiar dacă nu este coroborată cu alte probe. În speţă însă, declaraţiile victimelor audiate se coroborează atât una cu cealaltă, cât şi cu alte probe administrate“, au argumentat procurorii în apelul lor la sentinţă.

Magistraţii Curţii de Apel au fost de acord cu ei, invocând numeroase probe scăpate din vedere la nivelul Tribunalului. Analizând declaraţiile victimelor, judecătorii au constatat că amănuntele acestora concordă. În plus, declaraţiile uneia dintre fete erau confirmate şi de rezultatele verificărilor efectuate de autorităţile germane. Fata depusese o plângere în februarie 2015, reclamând faptul că este obligată să se prostitueze.

„Curtea nu poate fi de acord cu aprecierea instanţei de fond, potrivit căreia declaraţia persoanei vătămate nu se coroborează cu alte mijloace de probă, din care să rezulte ce tipuri de activităţi au efectuat inculpaţii pe teritoriul Germaniei. De altfel, pentru existenţa infracţiunii de trafic de persoane nu trebuie dovedit că victima a fost exploatată prin obligarea la practicarea prostituţiei, ci doar că a fost racolată în scopul exploatării, scop care este dovedit fără putinţă de tăgadă, având în vedere că aceasta a fost cazată într-un bordel, iar apoi a fost preluată de o organizaţie de ajutor a victimelor traficului de persoane, iar la returnarea în România a fost asistată de Consulatul României din Germania“, au reţinut judecătorii.

8 ani şi 6 ani: sentinţe definitive

Curtea de Apel a luat în calcul şi declaraţiile a doi martori, cărora fetele li se plânseseră că au fost obligate să se prostitueze.

„Cu toate că declaraţia martorului B.C. este probă indirectă, aceasta poate servi la aflarea adevărului întrucât se coroborează cu declaraţiile persoanei vătămate, date în ambele faze procesuale“, au menţionat judecătorii. Ei au făcut comentarii asemănătoare şi cu privire la afirmaţiile celuilalt martor, decedat între timp.

Biletele de călătorie pe ruta Iaşi - Schimatari cumpărate de proxeneţi, şi retur, cumpărate de fete după ce au fugit, au fost menţionate şi ele ca probe scăpate din vedere de magistraţii Tribunalului. O probă indirectă a fost considerată şi faptul că asistenţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului nu au reuşit să ia legătura cu una dintre femei, copiii acesteia fiind preluaţi în plasament în regim de urgenţă. După ce reuşise să fugă, mama ceruse imediat reintegrarea copiilor în familie, faptul dovedind indirect că nu-i părăsise de bunăvoie. Lipsa unor surse legale de venituri ale proxe­neţilor a fost adăugată la lista probelor scăpate din vedere la Tribunal.

„Curtea constată că este dovedit fără echivoc faptul că inculpaţii au re­crutat persoanele vătămate, au facilitat transportul şi au asigurat cazarea acestora, indu­cân­du-le în eroare cu privire la felul muncii pe care o vor presta ori profitând de starea de vădită vulnerabilitate, în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostitu­ţiei“, au conchis magistraţii Curţii de Apel.

Aceştia l-au condamnat pe Bulgariu la 8 ani, 6 luni şi 20 de zile de închisoare, iar pe proxenetă, Mihaela Chelariu, la 6 ani de închisoare. Sentinţa este definitivă.

VEDEȚI AICI ȘI: Credeau că vor fi chelneriţe în UE, dar au ajuns prostituate. Judecătorii nu le-au crezut