Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Faptele sunt binecunoscute. Aproape 42% dintre cetăţenii români trăiesc în risc de sărăcie şi excluziune socială. Aproape 29% dintre cetăţenii români suferă de lipsuri materiale severe. Toate cercetările sociologice legate de agenda cetăţeanului constată că sărăcia este, invariabil, principala problemă cu care se confruntă românii. Realitatea este deci cât se poate de limpede - la fel şi mesajul transmis de societate.
În aceste condiţii, te-ai aştepta ca politicile de combatere a sărăciei să se bucure de un sprijin masiv, trans-politic şi trans-ideologic.
Pentru cei care se consideră progresişti, politicile de combatere a sărăciei sunt menite să asigure tuturor cetăţenilor un grad de autonomie care face posibilă asimilarea valorilor post-materialiste: egalitatea de gen, grija faţă de mediu, non-discriminarea, atenţia faţă de persoanele cu dizabilităţi ş.a.m.d.
Pentru cei care se consideră adepţii dreptei capitaliste, combaterea sărăciei este precondiţia pentru o piaţă internă sustenabilă: o piaţă compusă din cumpărători mai bogaţi este una capabilă să absoarbă mai bine producţia internă de bunuri şi servicii. Cu alte cuvinte, puterea de cumpărare a cetăţeanului obişnuit este o condiţie necesară a existenţei pieţei. În consecinţă, abolirea sărăciei face posibilă creşterea numărului de firme (în special de firme mici şi mijlocii), cu toate beneficiile care decurg de aici pentru calitatea şi sustenabilitatea capitalismului local.
Pentru susţinătorii democraţiei, politicile de combatere a sărăciei asigură o participare mai mare a cetăţenilor la viaţa politică, şi astfel îmbunătăţesc calitatea democraţiei. Toate cercetările sociologice probează o corelaţie pozitivă între nivelul de trai şi prezenţa la vot, ca şi între nivelul de educaţie şi prezenţa la vot (iar o populaţie mai puţin săracă este una care nu doar că înţelege importanţa educaţiei, dar îşi şi permite accesul la educaţie).
Pentru susţinătorii statului de drept, politicile de combatere sărăciei generează cetăţeni mai imuni - şi astfel mai puţin toleranţi - faţă de corupţie, ceea ce generează o presiune de jos în sus în favoarea reformării instituţiilor şi a regulilor sociale.
În fine, pentru naţionalişti politicile de combatere a sărăciei sunt precondiţia refacerii mândriei naţionale.
Pe scurt, abolirea (sau cel puţin diminuarea semnificativă a) sărăciei este condiţia necesară pentru ca fiecare grup ideologic care populează spaţiul public românesc să îşi poată aplica politicile preferate, astfel ca toţi să ajungă să trăiască, în fine, în ţara pe care şi-o doresc.
Evident, combaterea sărăciei nu rezolvă toate problemele. Dar numai într-o ţară în care sărăcia este combătută activ şi eficient vom putea avea politici educaţionale capabile să ne sigure dezvoltarea pe termen lung, o societate incluzivă, un capitalism cu adevărat funcţional, competiţie politică autentică, democraţie de calitate, sprijin masiv pentru statul de drept şi pentru buna guvernare şi toate celelalte pe care ni le dorim.
Din perspectiva asta spuneam că, date fiind condiţiile din România, politicile de combatere a sărăciei ar trebui să se bucure, în mod normal, de o masivă susţinere trans-ideologică.
În realitate însă, la noi nu doar că nu există un astfel de acord trans-ideologic, dar ideea de combatere a sărăciei lipseşte cu desăvârşire din spaţiul public.
Cei auto-intitulaţi „progresişti”, dar şi cei auto-intitulaţi „de stânga” sunt preocupaţi să îşi dezvolte o retorică ostilă faţă de bogaţi, ca şi când problema fundamentală a României ar fi bogăţia (eventual bogăţia prost distribuită), nu sărăcia cvasi-generalizată. Când nu fac asta, progresiştii organizează marşuri ale bicicliştilor, petreceri câmpeneşti, salvări de copaci şi campanii de modificare a legii partidelor. Toate campaniile astea pot fi excelente, dar ele ignoră cu desăvârşire problema sărăciei. Pe scurt, progresiştii par teleportaţi într-un univers paralel, în care singurele lucruri demne de interes sunt valorile post-materiale.
La dreapta, lucrurile stau şi mai rău. Pentru cei auto-intitulaţi „de dreapta” şi susţinători a capitalismului, „sărăcie” e un cuvânt tabu - atunci când nu exprimă de-a dreptul un viciu intolerabil, corelat cu lenea, cu nesimţirea şi cu iresponsabilitatea. Iar „politici de combatere a sărăciei” e o sintagmă pe care nu o poţi rosti decât dacă eşti „bolşevic”, „putinist”, „americanofob” - şi, în general, posesor al tuturor viciilor morale şi intelectuale.
Din perspectiva asta, e ca şi cum cineva ar aluneca pe gheaţă, şi-ar rupe piciorul, ar începe să răcnească de durere, iar lumea care s-ar aduna în jurul lui s-ar împărţi în două grupuri: unul care s-ar preocupa să-i aranjeze cât mai estetic freza (fiindcă, da, în cădere nefericitul şi-a ciufulit şi părul), şi celălalt care s-ar opune din răsputeri oricăror măsuri de prim ajutor, susţinând că singura metodă acceptabilă de vindecare e rugăciunea şi trecerea timpului.
Ceea ce înseamnă că, la noi, ideologia bate raţiunea (înţelegând prin „raţiune” adecvarea la realitate şi adecvarea mijloacelor la scopuri). Iar absenţa raţiunii are drept consecinţă perpetuarea unei realităţi dureroase pentru toţi.
Sorin Cucerai este traducător şi publicist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |