Aceleaşi năravuri, altfel „coafate”

Ajungea să te uiţi mai atent la cei care-l înconjurau atunci, "la cald", pe proaspăt înscăunatul preşedinte interimar (până la Congresul din toamnă), inşi ca Zgonea, Plumb, Oprişan… Şi destui alţii, din acelaşi "aluat". Mulţumiri lui Iliescu pentru că-l votase, el, fondatorul partidului care acum şi-ar dori să scape totuşi de imaginea lui "bolşevică"? Astea da, semne de "înnoire" şi "renaştere", aşa de evidente pentru toată lumea în stare să vadă, să audă, să înţeleagă ce anume colcăie sub şi dincolo de vorbe şi de "poză", de "armonia" jucată a momentului. Cum de altfel chiar promisa "stabilitate" nu era decât sinonimul statu quo-ului, asigurarea transmisă "discret", uşor cifrat, "baronilor" PSD şi găştilor lor de pe întreg trupul ţării, că nimeni nu-i va clinti de pe unde s-au cocoţat "băieţii" organizaţiei Pile-Sinecuri-Deconcentrate (PSD). Rezultatul alegerilor prezidenţiale, fiorii DNA, repetatele "turciri" ale lui VVP şi "strabismul" suplinitorului "Gabi" Oprea (între palate, al Victoriei şi Cotroceni), retragerea lui "Victor" de la şefia partidului, toate acestea erau de natură să genereze, să întreţină şi să amplifice o stare de nesiguranţă, de mefienţă şi suspiciuni, un climat de precară guvernare în declin, aşa că nimic nu păruse mai urgent, mai imperativ, decât refacerea încrederii în oblăduirea "de sus", de la "centru", a păienjenişului naţional (puteţi citi şi "cosa nostra" a aşa-zisului "interes naţional") de protecţii, aranjamente şi privilegii, simţite o vreme ca ameninţate, pe ducă.

Mai mult, tema "regionalizării", reiterată, a sunat ca o făgăduială de scaune şi mai suspuse, de hălci şi mai mari, de împărţit (fidelilor cui?), mai oblojindu-se cu acest prilej niscai orgolii extradâmboviţene, numai bune de năimit astfel în vederea votului în perspectivă, apt să-l ungă pe deocamdată liderul interimar al PSD în chip de Preşedinte ales la Congresul pentru care numărătoarea inversă a început încă din ziua meciului anti-Plumb (65 -18). Pe aceeaşi linie pregătitoare a propriei "stabilităţi" şi mult dincolo de retorica învingătorului de atunci, cea dintâi "mutare" decisivă a lui Dragnea, pe tabla unui altfel de "şah", a fost să le amintească autoritar lui VVP şi miniştrilor săi că guvernul e pus acolo ca să aplice ideile, programul, voinţa partidului şi nu invers, altfel spus: că prietenul "Victor" va trebui să ceară conducerii PSD (id est lui Dragnea) avizul, acordul pentru tot ce-şi propune să facă, să decidă, să iniţieze. O chemare la ordine în toată regula, menită să facă impresie mai multora, pe mai multe direcţii. Începând cu vârfurile piramidei ierarhice şi până jos, la bază, acolo unde e grosul partidului: pentru toţi, o demonstraţie de mână forte. Celor din partidele-anexă (la guvernare, ca şi la alegerile pe liste comune: adică la remorca PSD), aliate (UNPR, ALDE) cărora prea le dăduse nas Ponta, un semn clar că guvernarea nu e tricefală (sau credeţi că ar îndrăzni şi ele să-l aducă pe VVP, fiecare separat, la propria-i "Canossa"?). În fine, opoziţiei i s-a dat, de asemenea, a înţelege cu cine are realmente a face. Cum arată oare tabloul de ansamblu? În configuraţia actuală a puterii (oficial, dar şi nu chiar atât de "subteran"), miniştrii în frunte cu Ponta şi Parlamentul prin deputaţii şi senatorii PSD, toţi sunt de fapt în subordinea lui Dragnea, condamnatul cu suspendare, nedefinitiv, în acelaşi timp Preşedinte interimar ales, şi nu doar "suplinitor", cum fusese percepută Rovana Plumb.

"Comunicarea", reprezentarea PSD pe la taclale televizate, pe criteriul competenţei? Nu e un alt mod al aceluiaşi interimar de a-şi asigura controlul şi asupra "comunicării" şi de a-şi întări imaginea de leadership "bărbată"? "Întinerirea" cadrelor? Nu ne dase tot Dragnea o mostră de "criterii" în promovarea tinerilor dotaţi când cu trimiterea fostei sale secretare, Cătălina Ştefănescu, în Camera Deputaţilor (la comisia juridică), pe "merite", calităţi, "competenţă" vizibile cu ochiul liber pentru toată lumea? Ştiri din cele mai recente ("urechirea" lui Teodorovici: a vorbit fără mandat politic, amânarea Codului Fiscal, graba lui "tata-socru", Ilie Sârbu de a părăsi barca PSD pentru o înaltă slujbă – competenţa?! – gras plătită, la Curtea de Conturi) arată şi ele acelaşi lucru: Dragnea îşi concepe şi "modelează" interimatul ca pe un (doar) "purgatoriu" menit să-l conducă în "rai", la vârful PSD pour de bon, după Congres. În rest, "reformarea" PSD? "Comunicare", înnoire, "întinerire"? Lupul, nici când e pesedist, nu-şi schimbă nici năravul, nici "părul", doar şi-l "coafează" retoric altfel. De dragul unui altfel de look.

Pur şi simplu, pentru că a schimb ceva în esenţă, a înnoi cu adevărat ar fi în realitate cea mai "sigură" cale ca PSD-ul, oamenii lui de bază, de la primele semne de aşa o tentativă, să-l arunce din şa. Or, cum lesne "bănuim" cu toţii, nu chiar asta este ceea ce îşi doreşte ca rezultat "energicul" Dragnea.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea "Al. I. Cuza" Iaşi, critic şi istoric literar