Aceste basme de groaza ale fratilor Grimm

Cartea este, de fapt, nimic altceva decat culegerea basmelor fratilor Grimm, numai ca editorul si traducatorul Jack Zipes a avut ideea de a traduce si publica versiunile „originale“ ale acestor basme care sunt foarte departe de ceea ce stiti din „reformularile“ Disney.

O mica intoarcere in trecut: fratii Jacob si Wilhelm Grimm au fost doi invatati care au trait la inceputul secolului al XIX-lea in Westfalia ocupata de armatele franceze. Pasionati de folclorul german si de traditiile orale, cei doi au incercat sa scrie o istorie a limbii germane, o gramatica germana si, printre altele, o antologie cu povesti, atat germane, cat si provenind din alte zone culturale.

Noi suntem familiarizati, se pare, cu editia din 1875 a cartii, dar aceasta era, de fapt, cea de a saptea rescriere si versiune a ei. Prima editie, cea din 1812-1815, continea 156 de povesti pe care, dupa, uzina Grimm Bros. le-a rescris, reformulat, indulcit si cenzurat, adaptandu-le la sensibilitatile epocii.

Versiunile originale ale povestilor cunoscute sunt insa socante pentru multi cititori. Culese de cei doi Grimm de la povestitorii populari, ele reflectau realitatea epocii. Iar „realitatea“ in care traia poporul Europei (razboaie, violente, foamete, exploatare etc.) era cumplita. De aceea, cititorul de astazi s-ar putea sa fie socat constatand ca povestile roz ale copilariei se invecinau periculos de mult, la origine, cu fantasmele marchizului de Sade: viol, mutilari, crime etc.

Intre timp, Valerie Ogden aminteste intr-un articol publicat de „Huffington Post“ ca, la origine, multe dintre aceste basme sunt bazate pe fapte si persoane reale. Valerie Ogden spune ca fratii Grimm si-au dat seama ca, daca vor sa isi vanda cartile fara sa urce in cap publicul burghez, ar fi mai bine sa „indulceasca“ atrocitatile originale. In acest sens, ei au tras cu ochiul la opera inaintasului lor francez, Charles Perrault, ale carui povesti, frumos spuse (nu pentru copii, ci pentru un public adult), sunt bazate pe legende locale si, deseori, pe fapte reale. Iata cateva dintre ele:

Alba ca Zapada si cei sapte pitici

Se crede ca la originea acestei povesti se afla povestea tragica si reala a Margarethei von Waldeck, o contesa ce a trait in secolul al XVI-lea in Bavaria. Se pare ca tatal ei, Phillip IV-lea, detinea mai multe mine de cupru in tinutul Bad Wildungen in care lucrau copii, atat de deformati de munca grea la care erau supusi incat toata lumea credea despre ei ca sunt, de fapt, pitici. Din cauza unei mame vitrege foarte geloase, frumoasa Margaretha a fost trimisa sa traiasca la Bruxelles, unde a atras atentia viitorului rege Filip al II-lea al Spaniei care i-a devenit amant, spre enervarea mamei vitrege si a tatalui lui Filip. Se pare ca, din aceasta cauza, Margaretha a murit la numai 21 de ani, otravita, o moarte care simplifica o problema politica.

Rapunzel

In cazul frumoasei inchise in turn, povestea pare a avea la origine o istorie din zorii crestinismului, in secolul al III-lea. Un prosper negustor pagan din Asia Mica (Dioscurus) avea o fiica atat de frumoasa incat nu avea chef sa o vada casatorita si o inchidea intr-un turn atunci cand pleca in calatorie. Tanara s-a convertit la crestinism, spre marea enervare a tatalui care a tarat-o in fata proconsulului roman. Cum fata n-a vrut sa renunte la credinta ei, a sfarsit prin a fi decapitata de tata. Care, spune legenda, a fost trasnit ceva mai apoi. Sub numele de Sf. Barbara sau Sf. Varvara, tanara a devenit sfanta in panteonul crestin si este serbata la data de 4 decembrie.

Barba albastra

Este o poveste horror atat la Perrault, cat si la fratii Grimm. Perrault, se pare, s-a bazat pe povestea unui anume Conomor cel Blestemat, o capetenie bretona ce a trait dupa anul 500, despre care se spune ca avea obiceiul sa isi omoare sotiile imediat ce acestea ramaneau insarcinate. Dar, pentru Perrault, este mai probabila o alta sursa de inspiratie: celebrul baron Gilles de Rais, maresal al Frantei si companion al Ioanei D’Arc. Dupa ce a devenit erou al luptei de eliberare a tarii de sub englezi, Gilles a alunecat treptat in nebunie si in practicarea magiei negre. A sfarsit ca un notoriu violator si ucigas de copii, cu peste 500 de victime la activ (este unul dintre cei mai prolifici ucigasi in serie din istorie). A fost condamnat la moarte de catre semenii sai nobili, care abia asteptau sa puna mana pe fabuloasa lui avere.

Hansel si Gretel

Si aceasta poveste pare a se baza pe o anume realitate istorica. In secolul al XIV-lea, in perioade de cumplita foamete si ciuma, in Europa a crescut la cote alarmante numarul cazurilor de infanticid si canibalism. Multi parinti disperati isi abandonau, pe atunci, copiii.

Cenusareasa

Este posibil ca povestea frumoasei nedreptatite sa fi fost inspirata de o istorie consemnata de Strabo in Geographica, povestita mai apoi si de catre Herodot. Cenusareasa, astfel, pare sa fi fost Rodophis, o tanara de o frumusete deosebita care a fost rapita in Tracia, in jurul anului 500 inainte de Hristos, si vanduta apoi ca sclava in Egipt. Cel care a cumparat-o, datorita frumusetii sclavei, a tinut-o in asemenea cinste si lux incat Rodophis a fost remarcata de catre faraonul Ahmose al II-lea, care ar fi insistat ca fata sa ii devina sotie (una dintre sotiile acestuia, de fapt). Despre Rodophis se spune ca a mai fost „tovarasa de sclavie“ cu celebrul Esop.