Ce se intampa insa, atunci cand in pofida tuturor eforturilor noastre se dovedeste ca organizatia de care suntem responsabili involueaza si ca solutiile la care apelam in trecut nu mai functioneaza. De fapt, daca ajungem sa constatam acest lucru, este oarecum destul de tarziu pentru a gasi solutii facile la problema organizatiei. Deja boala sistemului organizational este instalata confortabil si va  fi foarte greu de scos din sistem.

Ca si in cazul autismului, ar fi fost foarte bine ca primele semne ale bolii sa fie depistate cat mai curand. Ca si in cazul bolii umane, boala organizationala se manifesta mai intai printr-o evolutie mai lenta fata de competitie, ca un mic retard organizational. Daca nu suntem atenti la aceste semne si nu apelam la managementul strategic pentru a ne defini obiectivele organizationale si a ne masura performatele fata de media pietei este foarte posibil ca organizatia noastra sa aiba un mic retard fara sa ne dam seama. Multumirea cu putin, stabilirea unor indicatori anuali care doar multiplica cu un anumit procent rezultatele anterioare, fara a ne intreba incotro merge piata, ce fac concurentii si cum ne pozitionam noi in aceasta piata la fel ca si lipsa de atentie la disfunctionalitatile interne ne apropie zi de zi de declin si de lipsa de performanta care la inceput se instaleza pe nesimtite iar apoi ne explodeaza in fata ca si vestea cumplita a bolii umane la o persoana draga.

Din pacate, in practica manageriala locala odata cu constientizarea bolii organizationale nu se prea aplica acelasi mecanisme ca si in cazul unei boli umane. In mod normal cand descoperi o boala, te duci la un specialist, aloci resurse suplimentare pentru sanatate si iti schimbi stilul de viata. La nivel managerial, in loc sa apelezi la specialisti care te pot ajuta prima tendinta este sa te descurci singur, in loc sa aloci resurse suplimentare pentru insanatosirea organizatiei tai si resursele care alimentau firma si slabesti si mai mult sistemul organizational nealimentandu-l consistent iar in loc sa-ti schimbi tu modul si criteriile de luare a deciziilor care te-au dus in situatia de boala organizationala pui presiune si te astepti ca toti ceilalti din jurul tau (de la angajati la actionari, de la furnizori la clienti) sa-si schimbe comportamentul si sa accepte anumite limitari in relatia cu care tu o conduci.

Avand aceasta abordare ajungi sa te izolezi in lumea ta si sa ti se para ca nimic nu mai functioneza si nimeni nu te mai intelege si nu mai este alaturi de tine. Este o forma de autism sever in care te inchizi in propriul birou sau in propriile ganduri si adopti decizii in limita propriilor paradigme. La unii manageri, datorita tipului de personalitate, autismul managerial este la fel de sever chiar daca aparent comunica cu toata lumea si in orice situatie despre problemele pe care le are; in realitate in luarea deciziilor nu va asculta pe nimeni si va face ceea ce a facut si in trecut. Intre timp sistemul organizational se degradeaza constant si foarte curand se ajunge la restrucrurare sau chiar mai rau.

Ar fi foarte bine ca astfel de scenarii sa fie evitate, iar singura solutie de preventie este pastrarea contactului cu realitatea, cu piata, cu angajatii, clientii si cu partenerii si masurarea constanta a propriilor perfomante in relatie cu media pietei. Daca insa boala s-a instalat deja: negarea, izolarea, invinuirea altora sau chiar detasarea aparenta de problemele evidente nu vor insanatosi organizatia. Acceptarea, comunicarea reala, apelarea din timp la specialist si schimbarea modului de viata al sistemului organizational sunt posibilele solutii.