Bietul Ponta

De neînţeles ieşirea de săptămâna trecută a lui Ponta, continuată de ministrul său de Externe cu şi mai puţină inspiraţie. Premierul a găsit cu cale să iasă la atac după ce Ungaria a anunţat că gardul de sârmă ghimpată pe care l-a construit la graniţa cu Serbia va continua câţiva kilometri pe hotarul cu România şi pe frontiera cu Croaţia. Prim-ministrul român s-a făcut foc şi pară, în timp ce croaţii nici nu s-au uitat în gura ungurilor. De ce această iritare, mai ales că valul de refugiaţi – de care Ungaria se apără acum în spatele gardului – ocoleşte de departe România?

Sunt mai multe explicaţii. Prima ar fi că, în istoria recentă românească, tema naţionalismului a stârnit mai multe patimi decât alte subiecte, poate cu adevărat mai importante. Iar Ponta are destule pete pe care le-ar dori uitate de lume, de la plagiat până la dosar penal, ba chiar şi o nevastă şi un socru strecuraţi pe joburi călduţe în timpul mandatului său de premier. Toate acestea în văzul lumii, într-o atitudine de sfidare fără precedent de la clanul Ceauşescu încoace.

A doua explicaţie ar putea fi că bietul Ponta speră la o mângâiere pe creştet de la mai-marii UE. Greu de crezut. Deşi România s-a alăturat iniţial statelor din estul Europei care au înfruntat ameninţările greilor de la Bruxelles, premierul a găsit cu cale să întoarcă armele când nimeni nu-i calcă hotarele. La ce bun? Acest lucru nu ne va aduce mai aproape de acordul Schengen şi nici nu va aşeza România pe axa Berlin-Bruxelles într-o poziţie mai bună decât Ungaria. Bietul Ponta nu poate pricepe că, spre deosebire de el, omologul lui de la Budapesta ştie foarte bine cum să-şi apropie poporul. Victor Orban a înţeles perfect şi cât de mult poate întinde coarda în faţa celor de la Bruxelles, ceea ce Ponta nu e în stare nici în fruntea plutonului său de generali, de socri şi de operaţi la genunchi.

Poate că bietul Ponta crede că oţărâtul lui vitejesc la Orban va avea efectul urletelor suporterilor de pe stadion, în meciurile cu naţionala Ungariei din preliminariile Euro 2016: selecţionata României va juca ultimele două meciuri cu porţile stadionului închise şi cu tribunele goale. Numai că meciul cu greii UE, deşi jucat cu frontierele închise, va avea tribunele umplute cu forţa.

Va fi în ciuda a ceea ce bietul Ponta susţinea cu îndârjire acum două săptămâni, la fel ca inocentul Iohannis, şi anume că România nu poate primi mai mult de 1800 de refugiaţi. Până la urmă, vor fi mult mai mulţi, după cum se va bate astăzi cu pumnul în masă la Consiliul European. Nici bietul Ponta, dar nici măcar Iohannis – cel care reprezintă acum România la Bruxelles –, nu pot spune cine va decide şi pe ce criterii vor fi selectaţi refugiaţii deturnaţi spre taberele din ţara noastră. Tabere care, după cum o arată traseele migratorilor spre vestul şi nordul continentului, s-ar putea numi mai degrabă închisori. Sigur, nu vor fi precum cele ipotetice ale CIA, dar chiriaşii tot vor vrea să evadeze cu prima ocazie. Dacă nu în sezonul rece, atunci în mod cert la primăvară. Când, dacă inculpatul Ponta va fi tot în scaun, e foarte posibil ca toată graniţa cu Ungaria să aibă un gard cum nici înainte de 1990 nu era.