Caută 
3 MIN
* Au trecut sărbătorile pascale şi, ca în fiecare an, mii de români au ajuns la spital, să le scoată medicii cu ranga din gât ouăle roşii, drobul, fripturile, cozonacii, pasca şi celelalte preparate tradiţionale, la care s-au năpustit de cum au ajuns acasă de la biserică, după slujba de Înviere. Se spune că unii n-au mai putut aştepta să încălzească gospodinele mâncarea şi, în loc de aperitiv, au înfulecat resturile de lumânări apoi, dovedind grijă de dinţii lor, au folosit fitilele drept aţă dentară. Unora sigur le-a părut rău că Paştele nu s-a nimerit mai peste vreo lună, aşa, să aibă timp mieii să mai crească, să se mai îngraşe şi să se poată face din ei inclusiv cârnaţi şi tobă…
* Se spune că unii peştişori de acvariu au o memorie de doar câteva secunde, care se şterge şi se umple şi tot aşa; pesemne că şi cu mulţi români e la fel, doar că memoria lor e ceva mai lungă, însă mai scurtă decât intervalul dintre Crăciun şi Paşti, altfel şi-ar aminti că 1) şi după sărbătorile de iarnă au ajuns la spital, unde medicii s-au căznit să scoată sarmalele din ei; 2) şi după ce au primit musafiri de Revelion s-au jurat să nu mai fie gazde cât or trăi; 3) şi după ce s-au lăsat atraşi în capcană de ofertele speciale de Crăciun (nu cu iepuraşi, ci cu reni şi moşi) au rămas cu contul gol şi au mâncat două luni pâine cu bulion şi sare…
* Problema e că românilor (şi nu doar lor) le plac Sărbătorile, fiindcă intră în transă şi se comportă ca nişte zombi cărora le răsună în minte doar îndemnurile "Cumpărăăă! Umple cărucioruuul! Pune şi deasupraaaa! Promoţieee!", apoi "Mănâncăăă! Şi din aiaaa! Bea şi un pahaaar! Încă paaatru!". Sărbătorile astea, de orice fel, pică bine şi pentru televiziuni, care se pomenesc cu subiecte generoase, grase şi frumoase: "Tradiţii de Paşti acasă la românii din Consumatori: furatu’ mielului", "Obiceiul vopsirii ouălor din piaţă cu coloranţi de la supermarket pe Valea Bârneţului" şi, după Înviere, "50 de ouă i-au venit de hac!", "Coadă la Urgenţe", "Goana după Colebil" etc.
* Din câte am văzut înainte de Paşti, unul dintre promotorii cei mai activi ai produselor tematice sau nu e iepuraşul (ori iepuroiul, funcţie de context: am prins nişte reclame în care apărea un ditamai coblizanul): ce legătură are urecheatul cu sărbătorile pascale, că nu dă ouă, brânză pentru pască, nici ceară de lumânări? Am zis să căutăm pe îndelete; am aflat întâi că e un simbol străvechi al fertilităţii, prezent în diverse mitologii, de la cea egipteană la taoism, şi nu ne-am lămurit. Am găsit apoi că la 1680 exista în Germania o poveste despre iepurele care ascunde daruri de Paşti prin grădină; iar nu ne-am lămurit, fiindcă jivina din zilele noastre nu ascunde daruri, ci le scoate în evidenţă, promovează cam tot, de la jucării şi vopsea de ouă la telefoane şi bormaşini…
* Până la urmă, după încă nişte cercetări, am descoperit că "de multe ori iepurele a fost asociat cu risipa, nestăpânirea, desfrâul, întrucât este simbol al vieţii elementare". Aha! În sfârşit, ne-am prins! Prin urmare, avem un simbol al risipei, al desfrâului, pus pe post de consultant pe probleme de achiziţii, care îndeamnă oamenii să cumpere, că tot sunt sărbători, deci leafa trebuie spartă! Exact ca şi cum ai pune un purcel să promoveze un regim de viaţă sănătos! Pesemne că mulţi au sesizat asta, fiindcă am văzut tot mai des, prin supermarketuri, români care cumpărau carne de iepure. Nu, zaieţ! Pogodi!
