Caută 
3 MIN
Dacă nu răspunde rapid la câteva întrebări extraordinar de simple, va rezulta că unica menire a Partidului Mişcarea Populară este de a o salva pe Elena.
Aşa cum era de aşteptat, în ultima perioadă, s-au înregistrat noi plecări ale unor pedelişti mai mult ori mai puţin importanţi spre Partidul Mişcarea Populară (PMP). Ultimul dintre ei pare să fie chiar fostul premier, primarul de azi al Clujului, Emil Boc. Dar genul acesta de transfer de la un partid la altul, pe motiv de scârbire, este una din bolile urât mirositoare ale politicii româneşti. Deci, nimic nou sub soare.
Nici modelul transformării unei structuri civice într-o formaţiune politică nu este o idee inedită. La începutul tumultoşilor ani ’90, în pofida unor divergenţe interne exprimate cu glas tare, Alianţa Civică năştea în dureri Partidul Alianţei Civice. Proiectul a însemnat un eşec grandios, deoarece nu a reuşit decât să compromită politic câţiva intelectuali de reală calitate şi să lanseze pe orbita celebrităţii numeroşi traseişti, la fel de neputincioşi pe tărâmul administraţiei ca şi cei cu mai puţine studii. Capturat de PAC, Iaşul plăteşte şi azi înapoierea pe care i-au dăruit-o în cuvinte alese reprezentanţii acestui partid. (Mai târziu, după anul 2000, nici tentativa lui Emil Constantinescu, iniţiatorul Acţiunii Populare, de a reintra în politică, nu s-a bucurat de vreun succes.)
Atunci, ce aduce nou PMP, în afara acestei denumiri mai degrabă “pompastice”? Căci ce mişcare populară s-ar ascunde în siajul acestei formaţiuni, de vreme ce singurele manifestaţii de stradă autentice, din ultimele luni, şi-au declarat clar şi zgomotos antipatia la adresa tuturor membrilor clasei politice de azi? Fie ei de stânga sau de dreapta, frumoşi ori urâţi, deştepţi ori proşti, în libertate sau în puşcărie?
La cum se prezintă acum publicului, devine clar că noul partid nu are nici o şansă de a atrage de partea sa alegătorii nemulţumiţi, care formează deja majoritatea românilor cu drept de vot. Nici nu ar avea cum, ţinând cont de faptul că prea multe nemulţumiri au apărut ca efect al politicilor incoerente duse taman de Guvernul Boc. De asemenea, pare greu de crezut că apariţia PMP este doar o răzbunare la adresa PDL, partid care a luat-o, nu cu multă vreme în urmă, pe un drum nerecomandat de capitanul Băsescu.
Deci, ce aduce nou Partidul Mişcarea Populară?Care este proiectul politic al ”pemepiştilor”? Ce specialişti propune românilor PMP? Ce vor să schimbe ei în societatea românească? Cum vor să schimbe? Şi pe cine vor să tragă în ţeapă de data asta oamenii lui Băsescu?
Fără a răspunde rapid la aceste întrebări extraordinar de simple, va rezulta că unica menire a Partidului Mişcarea Populară este aceea de a o salva pe Elena. Pe care dintre ele vom afla ceva mai încolo!
