Cel mai tradus autor român

După câteva discuţii cu un prieten care deplângea precaritatea traducerilor în şi din limba română, am pornit să culeg date statistice, gândind că situaţia intuită şi schiţată de amicul meu nu e pe cât de neagră ar părea.

Căutările m-au îndrumat către portalul UNESCO, mai precis către un site denumit Index Translationum. Aceasta este o bază de date cu informaţii bibliografice despre cărţile traduse şi publicate în statele membre UNESCO, între 1979 şi 2009. Numărul publicaţiilor indexate depăşeşte două milioane de texte din cele mai variate domenii: literatură, artă, istorie, ştiinţe ş.a.

Baza de date oferă suport bibliografic celor interesaţi să afle ce s-a scris într-un anumit domeniu, permite derularea unor căutări complexe şi furnizează statistici generale şi specifice. Fără a fi exhaustiv, indexul oferă indicii interesante despre statornicia şi vitalitatea unei culturi.

Cine răsfoieşte această bibliografie mondială a traducerilor nu poate să nu remarce secţiunea de statistici. Curioşii pot afla, de pildă, că primele cinci locuri din clasamentul celor mai traduşi autori din lume sunt ocupate, în ordine descrescătoare, de Agatha Christie, Jules Verne, William Shakespeare, Enid Blyton (mare autoare de literatură pentru copii ale cărei cărţi au început, abia în ultimul deceniu, să fie traduse şi la noi) şi Barbara Cartland, scriitoare ale cărei romane siropoase s-au vândut, conform altor surse, în peste 750 de milioane de exemplare. Doar de dragul amănuntelor, adaug că Vladimir Ilici Lenin (locul 7) e mai tradus decât Lev Tolstoi (locul 23) şi că fraţii Grimm (locurile 10 şi 11) sunt mai populari decât Goethe (locul 48).

Trecând la ţările cu cea mai activă piaţă de traduceri, constatăm că pe primul loc se află Germania, urmată de Spania, Franţa şi Japonia. România se află aproape de mijlocul topului 50, pe locul 27, ceea ce înseamnă că, în ansamblu, nu suntem nici prea, prea, nici foarte, foarte. Vorba ceea, decât coada frunţii, mai bine fruntea cozii.

Dacă se ia ca reper limba în care se face traducerea, e de aşteptat ca germanii, francezii, spaniolii, englezii şi japonezii să se afle pe primele locuri. Raportarea la vecinii noştri geografici furnizează o surpriză cunoscută: suntem printre ultimii. Traducerile în limba maghiară se află pe locul 15, iar sârbii şi bulgarii sunt, deşi nu cu mult, înaintea noastră. Îi întrecem, la traduceri, pe ucraineni (locul 39) şi pe fraţii de peste Prut (locul 43).

Cine vrea să afle care au fost, între 1979 şi 2009, autorii străini ale căror cărţi au fost statornic traduse în limba română descoperă că statistica semnalează efectele pe termen lung ale politicii comuniste în câmpul traducerilor. Să nu-mi fie luat în nume de rău dacă aştern pe hârtie teribila bănuială că trăim încă sub efectul de şuntare al respectivelor politici de autism cultural.

Mulţi dintre copiii născuţi şi crescuţi în Epoca de Aur îi ştiu din scoarţă-n scoarţă pe Jules Verne, Alexandre Dumas, Karl May, Mark Twain sau Jacob Grimm. Aceştia sunt autorii de top. Stimaţi tovarăşi, permiteţi-mi să raportez că deţin seriile de autor ale acestor titani ai copilăriei. Pe cuvânt de pionier!

Totodată, topul arată că schimbarea de regim nu a provocat seisme în clasament. Printre clasicii iubiţi de şoimii patriei şi de pionieri s-a strecurat, mai apoi, câte un Gérard de Villier, autor de thrillere cu spioni, care a publicat peste 200 de cărţulii vândute în întreaga lume în peste 120 de milioane de exemplare. O adăugăm, desigur, pe Sandra Brown, care a fost intens citită, aspru criticată şi îndelung pastişată (ba, unii din marii scriitori români contemporani chiar scriu à la Sandra Brown). Dacă luăm aminte la adiţiile postdecembriste de top, constatăm că s-au cultivat senzaţionalismul, bigotismul şi romanţa siropoasă, doldora de scene fierbinţi. Ca şi tembelizorul, traducerile au creat un gust şi au hrănit o mentalitate. Ce chestie!

Conform datelor UNESCO, scriitorii de limbă engleză cei mai traduşi în lume sunt Agatha Christie, William Shakespeare şi Enid Blyton. Francezii i-au „exportat” pe Jules Verne, Alexandre Dumas şi Georges Simeon, iar germanii se pot lăuda cu Fraţii Grimm (Jacob şi Wilhelm) şi Rudolf Steiner. Ruşii i-au dat lumii pe Lenin, Dostoievski şi Tolstoi, italienii pe Umberto Eco, Italo Calvino şi Dante Alighieri, iar scriitorii de limbă spaniolă cei mai cunoscuţi sunt Gabriel García Márquez, Isabel Allende şi Mario Vargas Llosa.

Autorii de limbă română cei mai traduşi în lume sunt, în ordine descrescătoare, Nicolae Ceauşescu, Mircea Eliade şi Mihai Eminescu. Aceştia sunt urmaţi de Marin Sorescu, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Ion Creangă, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu şi Emil Cioran.

În statisticile UNESCO, cel mai tradus autor român e Nicolae Ceauşescu. Marele conducător, genialul cârmaci, cel mai iubit fiu al poporului a devenit un clasic, un autor de rezonanţă internaţională. Profund neîncrezător în economia de piaţă, dar prevăzător cu viitorul, To’arăşul i-a pus pe cei mai iscusiţi traducători ai neamului să-i tălmăcească opera pre limbi mai strălucite şi mai vestite decât brudia noastră limbă. Prin numărul de traduceri, ceilalţi scriitori, laolaltă, abia dacă îl depăşesc. Ce chestie!

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Al.I. Cuza” Iaşi