Cinci întrebări fără răspuns în cazul uciderii liceanului de la Informatică

sâmbătă, 19 noiembrie 2016, 03:05
9 MIN
 Cinci întrebări fără răspuns în cazul uciderii liceanului de la Informatică

Ieri s-a împlinit o săptămână de la crima abominabilă care a îndoliat familia unui colonel SRI, dar şi care a îngrozit un oraş întreg, iar criminalul tot nu este de găsit (VEZI AICI). Ancheta pare una extrem de grea, şi în mod cert înaintează anevoios. Din informaţiile neoficiale pe care le deţinem, anchetatorii sunt încă departe de un deznodământ.

Pentru că mii de părinţi ieşeni, şi nu numai ei, stau de atunci cu frica în sân, punându-şi întrebări şi aşteptând răspunsuri, temându-se şi pentru viaţa copiilor lor, şi pentru că autorităţile nu mai comunică nimic opiniei publice, fie pentru că nu au ce, fie pentru a nu impieta mersul cercetărilor, „Ziarul de Iaşi“ propune un demers inedit. Jurnaliştii noştri care se ocupă de caz au alcătuit o serie de cinci întrebări cheie despre caz, la care procurorii şi poliţiştii nu au un răspuns astăzi, după o săptămână de investigaţii. 

Faptul că poliţiştii implicaţi muncesc zi şi noapte la caz, dar tot nu au rezultate, ne poate trimite la gândul că avem de-a face cu un asasinat bine pus la punct, poate o răzbunare. Indiciile inedite pe care reporterii „Ziarului de Iaşi“ le-au obţinut recent pot însă duce şi la alte variante, unele cel puţin inedite.

Ca ipoteze pur teoretice de lucru, ceea ce părea la început o variantă necredibilă a reînceput să fie pusă pe tapet: o răzbunare la adresa tatălui, colonel SRI. Unii dintre poliţişti spun că mai suspectează şi faptul că omorul ar fi putut fi comis în urma unui conflict spontan, poate chiar de unul dintre prietenii sau colegii lui Sabin Şerban. În decurs de o săptămână, zece poliţişti de la Serviciul de Investigaţii Criminale şi de la secţiile de poliţie din municipiu au făcut audieri pe bandă rulantă, atât la sediul IPJ din Copou, cât şi la Secţia 1 Alexandru cel Bun. În orice caz, poliţiştii de la SIC con­duşi de Mihai Svalja au audiat toţi locatarii blocului turn de zece etaje în care locuieşte familia tânărului, prietenii şi cunoştinţele băiatului, şi chiar colegii de şcoală şi alte activităţi pe care le desfăşura tânărul. La final s-a tras linie şi s-a adunat, iar concluziile nu au fost deloc încurajatoare.

Faptele, cu noi detalii

Să reiterăm faptele! Vinerea trecută, Sabin Şerban, un licean bun la învăţătură, în vârstă de 18 ani, a fost găsit mort la ora 17.40, de către tatăl său, colonel SRI, într-o baltă de sânge, pe holul apartamentului familiei. Imobilul în care locuia bă­iatul, împreună cu familia, este situat chiar lângă rondul Zimbru.

Tatăl, Gheorghe Şerban, se în­torcea de la serviciu. Tânărul avea un cuţit înfipt în spate, dinspre umăr, în întregime, adică cu tot cu mâner. Lo­vitura ucigaşului a fost dată din lateralul băiatului. Cuţitul era înfipt cu putere în zona omoplatului stâng al copilului, iar vârful a trecut prin gât, apoi prin plămân, a sec­ţionat aorta şi a ieşit doi centimetri prin piept, în partea opusă. Criminaliştii i-au pus pe părinţi să verifice apartamentul, pentru vedea dacă au dispărut lucruri. Însă toate lucrurile erau la locul lor. De asemenea, poliţiştii au constatat în anchetă că lucrurile din casă, dar mai ales pe hol, unde a avut loc crima, nu erau deloc răvăşite. Semn că între victimă, un tânăr cu centura mov la karate, deci de nivel competiţional, ce făcea acest sport de 4 ani, şi ucigaş nu a existat o luptă.

În momentul atacului, tânărul era îmbrăcat cu o pereche de blugi şi un tricou cu mâ­neci, iar în picioare avea doar şosete. În afară de arma din corpul tânărului, lângă corpul băiatului s-a mai găsit un cuţit, un briceag tip fluture (cu mânerul pliabil în două segmente), care, lucru interesant, era desfăcut. Poliţiştii au stabilit în cele din urmă că acest cuţit pliabil aparţinea băiatului colonelului. Un alt aspect a fost că tatăl băiatului a găsit uşa de la intrare descuiată, dar închisă. De asemenea, s-a stabilit că băiatul a absentat în ziua res­pectivă la şcoală. Mai exact, s-a pornit la ora obişnuită spre Colegiul de Infor­matică, cu tramvaiul, dar în Piaţa Unirii nu a luat tramvaiul spre Copou, ci înapoi spre casă. Acest parcurs al liceanului a putut fi văzut pe camerele de vederi pu­blice. Ce a urmat, până la crimă, nu pare a şti acum decât ucigaşul. Nouă ne rămân întrebările.

Întrebări fără răspuns

1. De ce s-a întors? – Prima întrebare, şi poate cea mai importantă în acest caz, este care a fost motivul pentru care Sabin, care era plecat spre şcoală , la mijlocul drumului s-a răzgândit şi s-a întors acasă? Asta în condiţiile în care Sabin, elev foarte bun la învăţătură şi liniştit,  nu a lipsit niciodată nemotivat de la şcoală. Potrivit procurorilor şi po­liţiştilor, tânărul a plecat de acasă în jurul orei 7 dimineaţa, ca de obicei, şi s-a urcat, tot ca de obicei, într-un tramvai spre Centru. Un posibil răspuns la această întrebare cheie ar fi fost că, pe drum, Sabin ar fi primit un mesaj sau un apel de la cineva, posibil de ameninţare, posibil de ademenire în alt mod, şi ar fi decis să se întoarcă acasă. Însă poliţiştii au găsit telefonul băiatului în apartament, iar datele de pe el nu au dus spre vreun indiciu.

Nu putem exclude ca vreun apel sau mesaj să fi venit de la un număr de cartelă ce nu era în agendă, necunoscut. În acest caz, poliţiştii  ar putea urmări numărul, dacă acesta a mai fost folosit, dar şi telefonul, chiar dacă nu mai conţine cartela de pe care s-a vorbit. În orice caz, poliţiştii sunt de acord că acest aspect, al întoarcerii din drum, are în mod cert legătură directă cu crima. Din păcate, nu există nici măcar răspunsuri vagi la această întrebare. 

2. De ce Sabin era cu briceagul personal lângă el, deschis? –  A doua întrebare la care trebuie să răspundă anchetatorii este următoarea: ce căuta briceagul lui Sabin la faţa locului, lângă corpul acestuia, şi în plus deschis? Poliţiştii de la Investigaţii Criminale trebuie să stabilească ce l-a determinat pe tânăr să-şi ia cuţitul la el, atunci când, se presupune, a mers să deschidă uşa criminalului. Acest lucru ne duce cu gândul spre un conflict între el şi ucigaş, care poate că ar fi fost iniţiat chiar de către victimă. Al doilea cuţit, cel din corpul băia­tului, nu este din apartament, deci este clar că ucigaşul a venit cu el la uşa băiatului. Asta în­semând, cel mai probabil, premeditare. 

3. De ce cuţitul era băgat de tot în corp? – A treia întrebare cheie este despre poziţia suspectă a corpului victimei şi despre cuţitul din corp. Imediat după ce a fost înjunghiat, Sabin a căzut în cuţit? Sau a fost introdus de către ucigaş cu totul, în corpul victimei? Medicii de la Institutul de Medicină Legală spun că tânărul a decedat în urma unei singure plăgi, cea produsă prin înjunghiere.

Se pune aşadar întrebarea dacă, imediat după ce Sabin a fost înjunghiat în umăr şi cuţitul a rămas în rană, tânărul a căzut poate pe spate, fiind găsit cu faţa în sus, şi aşa şi-a agravat mortal înjun­ghierea poate iniţial una nefatală? Că­zând pe spate, la contactul corpului cu solul, cuţitul ar fi fost împins în acest fel în întregime în rană. În această variantă, cel puţin teoretic se poate pune problema unei înjunghieri iniţial nefatale, poate chiar dintr-o joacă, dar care a devenit gravă prin căderea lui Sabin, evoluţia în acest sens ducând la sperierea celuilalt, care a părăsit apartamentul în pripă. Repetăm, e o variantă pur teoretică.

Dar la fel de posibilă, poate mai posibilă, este şi varianta ca arma crimei să fi fost băgată în totalitate în corpul victimei din prima, chiar de către criminal. Procurorii au precizat că, între lama şi mânerul cuţitului, acesta nu era dotat cu opritor. În acest fel, s-a întâmplat ceva grav şi pentru cercetările ulterioare: intrând cu totul în corp, amprentele de pe mâner au fost compromise. Cu toate acestea, poliţiştii şi procurorii au trimis arma la Institutul Naţional de Criminalistică, pentru o expertiză completă şi pentru pre­levarea eventualelor urme de amprentă. Răspunsul la această a treia întrebare cheie rămâne însă unul greu de dat. Chiar dacă, în funcţie de acesta, se poate schimba inclusiv încadrarea penală a faptei. 

4. Când a fost înjunghiat – A patra întrebare cheie este despre modul şi momentul în care a fost ucis Sabin. Aşa­dar, criminalul a lovit exact când băiatul i-a deschis uşa? Sau criminalul a fost lăsat mai întâi să intre în casă, fiind un cunoscut, care apoi a lovit pe la spate? Datele în această privinţă arată că tânărul a căzut cu faţa în sus, fapt care ar sugera că asasinul a lovit scurt şi cu putere, când băiatul a deschis uşa, după care imediat s-a întors, poate ca să fugă. Însă tatăl băiatului a găsit uşa de la intrare închisă şi descuiată. Pu­tem bănui însă că, cel mai probabil, cri­minalul a închis-o cu mâna lui. Poliţiştii nu au găsit amprente pe uşă, sau, cel mai probabil, au fost şterse în momentul în care a ajuns tatăl său acasă şi a deschis-o. Scenariul acesta poate fi însă minimalizat de existenţa cuţitului lui Sabin, găsit deschis pe jos. Dar dacă acest cuţit a fost luat de criminal din casă, poate fiind undeva chiar la vedere, pe o masă, şi pus jos tocmai pentru a simula altceva? 

5. Ce legătură este între Sabin şi briceag? – A cincea întrebare cheie în acest caz este următoarea: ţinea Sabin briceagul pliabil mereu la el, deşi era un copil cuminte şi bun la învăţătură, sau l-a luat în mână doar în momentul în care a deschis criminalului uşa de la intrare, pentru că se temea de ceva, sau de cel căruia i-a deschis? Sau purta briceagul la el mereu în ultima perioadă, fiindcă se temea de mai mult timp de ceva? O presupunere în acest caz ar mai putea fi şi aceea că îl ţinea mereu la el, ca armă de autoapărare, el fiind un practicant de karate, chiar dacă a unui stil preponderent de autoapărare. Însă, pe de altă parte, briceagul găsit lângă corpul victimei, şi mai mult, în stare deschisă, poate sugera că în locul respectiv ar fi avut loc un început de confruntare, iar tânărul se aştepta, în orice caz, la ce este mai rău. 

Toate acestea sunt întrebări în legătură cu care anchetatorii, deşi probabil nu au răspunsuri complete, au în mod sigur mai multe indicii indirecte pentru a formula ipoteze de lucru. Este poate de înţeles atitudinea anchetatorilor, de a comunica cât mai puţin, de teamă să nu compromită eventuale piste. Dar, pe de altă parte, în mod sigur este de înţeles şi aşteptarea opiniei publice, mai ales a părinţilor de adolescenţi din Iaşi, ce vor răspunsuri care să-i liniştească. 

Comentarii