Daţi doi lei pentru un tei?

La un sfert de secol de la Revoluţie, ieşenii ar putea fi martorii unui experiment social inedit, total atipic pe aceste meleaguri. Primăria pregăteşte o consultare publică pe o temă fierbinte (la propriu) a urbei: replantarea teilor pe bulevardul Ştefan cel Mare. Concret, cei care sunt preocupaţi de peisagistica (ce urât sună) pietonalului vor fi invitaţi, până în luna octombrie, să-şi exprime opţiunile pro sau contra "reîmpăduririi" zonei centrale. Fie printr-o plimbare la centrul de cartier, fie pe internet, pe o pagină administrată de muncipalitate. Cel puţin aşa promite primarul interimar, Mihai Chirica. Rămâne de văzut dacă intenţia se va traduce şi printr-o hotărâre a Consiliului Local, dar auspiciile politice n-au fost niciodată mai favorabile. Pe de o parte, Chirica are de partea sa majoritatea consilierilor PSD şi va folosi subiectul pentru a arunca vina defrişărilor pe umerii lui Gheorghe Nichita şi a noului inamic public, arhitectul (încă) şef, Tudor Vericeanu. Pe de altă parte, lipsiţi de inspiraţie când vine vorba de alte teme majore ale oraşului, liberalii vor vinde "plebiscitul" ca pe o mare realizare a opoziţiei politice. Care opoziţie, contează mai puţin. Deja cele două tabere din vechiul PNL (mai sunt încă cel puţin două în fostul PDL) s-au luat la harţă "cine a iubit mai mult teii”.

Lăsând la o parte gâlceava politică, trebuie spus că proiectul de replantare depus de asociaţia "Iaşul iubeşte teii” arată destul coerent şi închegat. Cel puţin pe hârtie. Îl puteţi răsfoi pe site-ul organizaţie la adresa http://iasuliubesteteii.ro. Nu ştim încă dacă speciile aduse din pepinierele (alt cuvânt care sună ca dracu’) occidentale vor mirosi la fel ca soiurile autohtone, dar, cu puţin noroc, vom afla la primăvară. Mai importantă mi se pare discuţia despre finanţarea proiectului de replantare. La un calcul din ochi, achiziţia celor 108 de arbori va costa bugetul local circa 200.000 de lei. Transportul lor din străinătate şi plantarea propriu-zisă, probabil încă pe atât. Suma nu e mare, dar nici de neglijat. Tocmai de aceea, mă întreb dacă o parte din aceşti bani n-ar putea fi strânşi printr-o chetă publică, organizată fie separat de asociaţie, fie în colaborare cu Primăria. O campanie de genul „Daţi doi lei pentru un tei” ar oferi un plus de greutate întregului demers, prin trecerea la un nou nivel de implicare civică. De la simple comentarii, like-uri şi share-uri pe reţelele de socializare, la o relaţie nemijlocită a propriului buzunar cu interesul cetăţii. În plus, s-ar mai cerne neghina de grâu. Cunosc personal nişte avocaţi ai teilor care s-ar „înverzi” dacă li s-ar cere bani pentru susţinerea cauzei.