Caută 
4 MIN
Cind mi-a cazut privirea pe programul 2015 al Festivalului EuroArt, pur si simplu nu mi-a venit sa cred: cateva teatre din tara, cu tot respectul fata de eforturile artistilor de-acolo, nu din prima liga valorica; foarte probabil, singurele trupe care nu aveau alte angajamente in perioada 24-31 mai; o companie de la Chisinau, alta de la Cernauti; un amestec aleatoriu de spectacole, lansari de carte, conferinte, lecturi publice, prezentat pompos „un regal!“; absenta unei linii conceptuale care sa articuleze coerent un profil.
Manifestarea gestionata de Adi Afteni, un actor al carui CV nu-l recomanda in nici un fel pentru o intreprindere festivaliera, a avut chiar de la prima editie hibe majore, pe care nu le-a depasit, conservandu-le in continuare, in defavoarea calitatii estetice si amplorii. EuroArt nu a avut, in primul rand, o identitate clara care sa-l individualizeze in raport cu alte festivaluri de gen. S-a autocondamnat, astfel, la un anonimat cultural din care n-a mai iesit. In anonimat l-a tintuit si numele neinspirat ales, unul folosit frecvent si de alte reuniuni din tara si strainatate, cu care se confunda nominal. Titulatura se afla in contradictie flagranta cu elementele care-i dau continut. Un continut in privinta caruia Festivalul de Teatru EuroArt Iasi n-a stat niciodata bine, nereusind sa depaseasca nivelul provincial, al unui interes foarte limitat. Nici pe plan local nu-i prea limpede menirea sa culturala, cui i se adreseaza, ce nevoi spirituale serveste? Cand, anul trecut, n-a mai avut loc, cu exceptia organizatorilor, nimeni nu i-a dus dorul! Si totusi, acum a fost reluat ca vehicul teatral al campaniei „Iasi – Capitala Europeana a Culturii“! Intr-un asemenea context, se nasc intrebari absolut firesti: de ce se aloca unui eveniment minor resurse din bugetul local? Ce mecanisme ascunse si ce decidenti ii asigura bransamentul la stipendii?
Orice manual de management cultural, inca la primele pagini consacrate organizarii unui eveniment, enumera printre regulile fundamentale cerinta ca seara de deschidere sa fie de rasunet. Iata cu ce incepe programul 2015 EuroArt, duminica viitoare: „lansare de carte“; nu se precizeaza ce carte, unde, la ce ora, e mentionat doar autorul, Mihai Marcel Soneriu, si locul sau de munca, Ministerul Educatiei! Domnul Mihai Marcel Soneriu are legaturi cu arta scenica, se ocupa la Sighisoara de teatru la Clubul Copiilor! Astept cu nerabdare cartea domniei sale. Seara inaugurala a EuroArt – „festival de teatru profesionist“ – continua cu o reprezentatie sustinuta de Teatrul „Republica veche“, trupa de teatru a Facultatii de Hidrotehnica, Geodezie si Inginerie a Mediului, formata din studenti ai Universitatii Tehnice „Gheorghe Asachi“ din Iasi! Si nu cu vreun text contemporan, in legatura cu, de pilda, problemele prezentului istoric ori ale generatiei, nu!, ci trecand direct la clasici: Burghezul gentilom! E minunat ca studenti la facultati tehnice au ca hobby arta, dar sa-i inviti sa deschida un festival de teatru al profesionistilor e total inadecvat! Ziua intai continua, in acelasi stil, cu, tineti-va bine!, teatru-folk, forma inexistenta in catalogul speciilor teatrale, Mai bine cantam la pisici – Miau!. Cu bis! In celelalte sapte zile, vor evolua Compania independenta D’Aya, Teatrul „I.D. Sirbu“ Petrosani, Teatrul „Satiricus“ Chisinau, Teatrul „Andrei Muresanu“ Sf. Gheorghe, Teatrul „Muzical-Dramatic“ Cernauti, Teatrul „Nottara“ Bucuresti. Si pentru ca programul de bazar teatral sa fie abundent, EuroArt include si un „concert extraordinar de muzica renascentista cu voce si lauta“, la Muzeul Unirii Iasi! Se extinde, adica, si spre neconventional!
Neconventionale sunt si cluburile unde se vor face „lecturi publice“. In momentul anuntului in presa, inca nu se stia ce urmeaza sa se prezinte acolo, dar cum tinerii se duc in cluburi pentru a citi, iar in biblioteci pentru a servi o cafea sau un drink, in „Embargo“ se va lectura teatru! La ora siestei! Nu glumesc, cititi programul! Dimensiunea „neconventionala“ nu se opreste insa aici: tot in club, in „Underground“, intr-una din seri, Chris Simion va sustine o „conferinta“, la ora 19! De aceasta data, avem tema: „Cine cedeaza? Scenaristul sau regizorul?“. Vom afla cine cedeaza, desi scenaristul e din alta arta, a filmului! Pentru a pastra proprietatea termenilor, cuvantul „conferinta“ are, conform DEX-ului, urmatorul inteles: „Expunere facuta in public asupra unei teme din domeniul stiintei, artei, politicii etc., cu intentia de a informa, de a instrui, de a omagia etc“. Conferinta e o practica academica, nu e o banala prezentare, nici o sueta intre prieteni ori curiosi, iar plasarea „conferintelor“ intr-un club muta notiunea in plin derizoriu! Si pentru ca tot am ajuns la inadecvare, sa mentionez ca un punct de maxima atractivitate va fi, in clubul „Underground“, after-party-ul animat, in inchiderea apoteotica a EuroArt 2015, de europarlamentarul Mircea Diaconu!
Festivalul acesta nu serveste defel arta teatrului si nici orasul din ale carui resurse este arbitrar finantat. Inclus in Festivalul International al Educatiei, se subintelege ca misiunea sa e una formatoare. Asa cum arata programul, EuroArt 2015 nu reuseste decat sa faca mari deservicii educatiei artistice, coborand-o in diletantism! EuroArt 2015 este, intr-un singur cuvant, o RUSINE!
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
