De ce s-a răzgândit America în privinţa căsătoriei între homosexuali?

vineri, 19 aprilie 2013, 01:50
1 MIN
 De ce s-a răzgândit America în privinţa căsătoriei între homosexuali?

Câştigarea dreptului de a se căsători părea, după cum spunem noi acum, ceva care nu era de actualitate, dar care prezenta mare interes pentru viitor.

Atenţia publicului american, în ultimele săptămâni, s-a concentrat asupra a două cazuri de la Curtea Supremă din Statele Unite referitoare la căsătoria între homosexuali. Mass-media a prezentat audierile drept evenimente decisive şi istorice, care vor stabili dacă perechile de gay din Statele Unite vor avea acelaşi drept la căsătorie pe care îl au cuplurile heterosexuale din moment ce acestea din urmă au primit şi primesc şi acum recunoaşterea legală deplină şi privilegiile mariajului. Dar aceasta nu este povestea adevărată. Versiunea reală este aceea care ne spune că Înalta Curte nu hotărăşte dacă mariajul între homosexuali va fi recunoscut aici, în SUA, ci cât de repede acest lucru se va petrece. În fapt, unul dintre cele mai pu­ternice argumente aduse chiar de avocaţii opoziţiei împotriva căsătoriei gay a fost acela conform căruia nu ar fi fost necesară validarea dreptului homose­xualilor americani de a se căsători. Ei au spus că procesul politic al ţării face deja ca acest lucru să fie inevitabil. Cu alte cuvinte, opoziţia spune că homosexualii câştigă. Trebuie doar să aibă răbdare şi să aştepte ceva mai mult timp victoria.

Aceasta este o schimbare promptă uluitoare în perspectiva aprobării mariajului gay în SUA. În urmă cu mai mult de patru ani, Barack Obama a fost numit „fără îndoială, preşedintele american având cea mai prietenoasă atitudine faţă de homosexuali“. Cu toate acestea, el a refuzat să susţină căsătoria între persoane de acelaşi sex. Poziţia sa a părut să reflecte mentalitatea generală a ţării – nerăbdătoare să creeze aparenţa de toleranţă şi acceptare a homosexualilor, dar mai puţin dornică să depăşească limita care le-ar fi permis acelora să se căsătorească în mod tradiţional. La acel timp, sondajele au arătat că doar 40% dintre americani erau de acord cu mariajul între persoane de acelaşi sex. Într-adevăr, în ziua în care Obama a fost ales preşedinte, votanţii din California au adoptat o măsură care a răsturnat decizia Curţii Supreme de a legaliza căsătoria între gay. Se credea în acel moment că dacă mariajul între homosexuali nu va primi suportul electorilor în California – statul cu reputaţia de a fi capitala culturii gay în SUA – nu-l va primi nicăieri. De atunci, Barack Obama a început să iasă public proclamându-şi susţinerea pentru acceptarea căsătoriei femeilor cu femei şi bărbaţilor cu bărbaţi, câştigând, în final, un nou mandat de preşedinte. Sondajele publice de opinie arată acum că majoritatea americanilor sunt de acord cu această idee. Pentru cei care au sub 65 de ani, procentajul în favoarea mariajului gay este de peste 60%, ceea ce înseamnă că opoziţia dispare.

Cum am ajuns în acest punct atât de repede? În primul rând, este important să înţelegem că acest lucru nu s-a întâmplat peste noapte. Primul proces din America vizând aprobarea mariajului în cazul unui cuplu a fost înregistrat în urmă cu mai mult de 40 de ani. Dar dosarul a fost rapid închis, iar ideea a fost considerată ridicolă în domeniul legii timp de mai mulţi ani. Însă nu a dispărut. Homosexualii au avut mai multe bătălii legale presante de dus – inclusiv împotriva legilor care îi pedepseau pentru simplul fapt că erau cum erau. Câştigarea dreptului de a se căsători părea, după cum spunem noi acum, ceva care nu era de actualitate, dar care prezenta mare interes pentru viitor. Problema a fost adusă într-un punct fierbinte în scurt timp.

Unul dintre motivele accelerării schimbării de atitudine faţă de mariajul gay a fost chiar forţa motrice în sine a mişcării generale pentru drepturile homosexualilor. Din moment ce conduita homosexuală nu a mai fost ilegală, persoanele gay au devenit din ce în ce mai deschise. Datorită acestui fapt, mulţi dintre noi am aflat că oameni pe care îi cunoşteam aveau orientare homosexuală. Ei ne erau colegi de muncă, de clasă, prieteni, rude etc. Ei erau oameni pe care îi plăceam şi la care ţineam. Am început să ne raportăm la homosexuali în funcţie de cum sunt ei ca oameni, nu în funcţie de partenerii sexuali pe care şi-i aleg. Mulţi dintre noi s-au gândit, cum e şi normal, că homosexualii merită să fie trataţi corect.

Americanii vor să creadă că dreptatea este parte a caracterului nostru naţional, că suntem o ţară care se ghidează după concepte fundamentale precum „aplicarea aceloraşi reguli tuturor în mod egal“ şi „tratarea celorlalţi în acelaşi fel în care am vrea noi să fim trataţi“. Prin urmare, argumentele din discursul nostru naţional despre politicile publice referitoare la gay s-au schimbat; de la discuţii referitoare la ce este drept din punct de vedere moral, având la bază religia, sau ce este strict legal, s-a ajuns la discuţii despre ceea ce este corect. Aceste lucruri au făcut ca atmosfera dezbaterii să devină favorabilă homosexualilor. Importanţa schimbării s-a văzut în clipa când administraţia Obama a anunţat abrogarea politicii ce le permitea homosexualilor să devină militari în SUA numai dacă nu spuneau şi nu făceau nimic care să le scoată în evidenţă orientarea sexuală. Cei care au dorit să schimbe această politică au pus o simplă întrebare: este corect să-i zici unei persoane dispuse să îşi rişte viaţa pentru apărarea ţării, că poate face acest lucru numai ascunzându-şi identitatea? Punerea problemei în acest fel a ajutat la depăşirea unei opoziţii publice şi politice vechi şi a permis înrolarea homosexualilor în armată începând din 2011.

De la acea victorie, „corectitudine“ a devenit cuvântul preferat al acelora care susţin drepturile homosexualilor, printre care se numără şi echitatea mariajului. Fără excepţie, preşedintele Obama ridică problema corectitudinii oricând vorbeşte despre căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Şi avocaţii care au pledat în favoarea mariajului gay în cazurile recente prezentate la Curtea Supremă a Statelor Unite, au cerut Justiţiei să decidă ce e drept. În cazul interdicţiei impuse în California asupra mariajului gay, avocaţii au întrebat dacă e cinstit ca cea mai înaltă curte din stat să spună că homosexualii au dreptul fundamental de a se căsători, pentru ca ulterior să permită votanţilor să abroge acest drept. În celălalt caz, avocaţii au întrebat dacă este corect ca prin intermediul Congre­sului Statelor Unite să se asigure beneficii pentru cuplurile heterosexuale, negându-le în acelaşi timp celor din cuplurile de homosexuali care trăiesc în aceleaşi state, unde căsătoria între persoane de acelaşi sex este legală.

Curtea Supremă se aşteaptă să fie aprobate hotă­rârile sale în aceste cazuri până la vara. Cei mai mulţi oameni cred că instanţa supremă va recu­noaşte avocaţilor care au pledat pentru drepturile homose­xualilor câteva grade de victorie în ambele cazuri, dar nu se aşteaptă ca instanţa su­premă să susţină că mariajul între persoane de acelaşi sex ar trebui lega­lizat în SUA. Cel mai pro­babil, instanţa va aduce ţara cu un pas mai aproape de ceea ce susţinătorii drepturile homosexualilor cer. Este din ce în ce mai clar că majoritatea ame­ricanilor au decis că aceasta este calea dreaptă pentru ţară deoarece conduce către dreptate. (articol scris de John Head pentru Ziarul de Iasi si tradus de Angela Ţăran)

John Head este scriitor şi autor freelancer. A lucrat ca scriitor şi editor la USA Today, The Atlanta Constitution şi The Detroit Free Press

Comentarii