Despre slugi, nostalgici şi alte plăgi

Lunea trecută, când am ieşit de la Poştă (agenţia din Alexandru), m-am trezit abordat de-o cerşetoare cu voce blajin-imploratoare şi parcă niţel dusă cu pluta (am mai remarcat-o):

– Îmi daţi şi mie 1000 de lei, 10 bani?

N-am reacţionat. Cerşetoarea a insistat:

– Daţi-mi şi mie 1000 de lei, 10 bani!

Măi să fie, m-am gândit, iaca, femeia cerşeşte corect atât în lei vechi, cât şi în lei noi. Poate a rămas setată astfel de prin 2005, cu afişarea dublă a preţurilor…

Seara, hai mare şi ieftior la Starea naţiei pe seama căciulii lui Iohannis de la Iaşi, purtată duminica trecută, de Ziua Micii Uniri. Acuma, ce să zic, de stat bine nu i-a stat preşedintelui căciuloiul parcă scos de la naftalină din dulapul cu haine de iarnă de pe vremuri, vintage, cum ar veni. Măcar că preşedintele, apostrofat neaoş de-un ieşean lipsit de respect minim („Iohannis, ai ajuns sluga americanilor, bă!”), a găsit o replică pe măsura căciuloiului: „Decât a ruşilor, tot e mai bine aşa!”. Hai mare şi acid şi pe seama acestei replici dinspre tabăra „admiratorilor”: aha, a recunoscut că-i slugă! A americanilor, ce-i drept, dar slugă, băi!

Acuma, judecat la rece, oare care vor fi fost resorturile apostrofării ieşeanului supărat? Patriotismul de bodegă naţionalistă? „Propensiunea” eurasiatică? Întreb şi eu, nu dau cu parul.

Marţi a fost ziua lui Ceauşescu. Iar. A 27-a de când l-au condamnat la moarte şi-au pus să fie împuşcat odiosul tovarăş (devenit pentru primarul din Scorniceşti „domnul Ceauşescu, fiul satului”), împreună cu sinistra-i soaţă, „revoluţionarii” lui Iliescu. Iar pe canalele de ştiri curgeau imagini cu nostalgicii comemorându-şi tătucul la mormântul dictatorului din cimitirul Ghencea. Şi ce-am putut zări în mâna unui bătrânel nostalgic după comunism? O mică hartă a României Mari, cu regiunile istorice colorate diferit! Ce chestie, m-am gândit, ce treabă a avut cizmarul peltic şi ratat cu România Mare în general şi cu Basarabia în special (discuţiile unioniste vor fi fost, poate, la originea ideii de-a veni cu harta României Mari…)? Niciuna pozitivă, desigur.

Miercuri, ca să se lege lucrurile, ce credeţi că mi s-a oferit la chioşcul de ziare, după ce-am cerut Adevărul?

– Staţi aşa, m-a oprit vânzătoarea, cu Adevărul puteţi lua azi şi cartea asta la numai 5 lei! Poate vă interesează…

– Nu, zic, nu mă interesează!

– Nu aveţi nostalgii de genul?, se miră doamna.

– Nu, zic, n-am.

Acum, aproape că-mi pare rău că n-am luat cartea „La vânătoare cu Ceauşescu”, semnată de Vasile Crişan – nu din nostalgie, ci din curiozitate. Şi din pragmatism. S-o ţin aşa, ca evreul german din New York cu poza lui Hitler pe perete. Întrebat cum de ţine poza aia-n casă, omul a răspuns sec: „Când o văd, mi se duce tot dorul de casă!”.

Parcă tot miercuri am reţinut şi ceva cu „generalul Oprea” supranumit şi „Interesul Naţional” („Noi am introdus principiul interesului naţional…”, G. Oprea – auzi, „principiul interesului naţional”!), ăla de-a fost ministru de interne şi se plimba prin Bucale precum Gaddafi prin Tripolis, anume că omul ăsta nu este, fraţilor, doar doctor în Drept cu o teză pare-se garnisită cu plăgi (de la plagiat), ci şi conducător sau coordonator, dacă vreţi, de doctorate la Academia Naţională de Informaţii (şcoala SRI, cum ar veni), făcându-i la rândul lui doctori pe o droaie de magistraţi, de exemplu. De pildă pe Bogdan Licu, prim-adjunctul (fostului?) procuror general al României, Tiberiu Niţu (aoleu, altă lumină a magistraturii româneşti…). Care Bogdan Licu s-a recuzat zilele trecute în chestiunea încuviinţării începerii urmăririi penale a lui Gabriel Oprea, fiind şi el niţel (asemenea şefului său Niţu, niţel mai mult) implicat în problemele oprene (plagiatele!). Motivul recuzării? Păi, faptul că acesta i-ar fi coordonat doctoratul…

Ehei, când se va prăbuşi definitiv elefant-generalul de lut, pe mulţi coordonaţi şi/ sau foşti subordonaţi îi va strivi! Că de, omul precis că are multe de povestit, iar după cum ştim, cine are ce povesti poate spera la o reducere serioasă a pedepsei cerute de procurori…

Închei cu o chestiune loco: citind eu că edilii vor să reia la primăvară pavarea trotuarelor, le indic – prin poza făcută joi – cam unde ar trebui să nu uite de refacerea trotuarelor!

Michael Astner este poet, traducător şi publicist