Etica la Chevron

Chevron are un cod de etică. Toate multinaţionalele au unul. De fapt, etica în afaceri este o parte fundamentală a culturii organizaţionale a marii majorităţi a companiilor din ţările dezvoltate – iar codul de etică este coloana vertebrală a managementului eticii într-o astfel de companie.

Unele coduri de etică sunt mai bine construite decât altele. Cel al lui Chevron este unul bun. Nu foarte bun, doar bun. Peste medie, dar nu printre cele mai bune. Pe o scară de la 1 la 10, e un cod de nota 8. Ceea ce, una peste alta, nu e deloc rău.

Foarte pe scurt, codul de etică reprezintă promisiunea pe care o organizaţie – în cazul de faţă, o firmă – o face cu privire la valorile, principiile, practicile şi procedurile privind comportamentul etic pe care le susţine şi le dezvoltă în raport cu membrii organizaţiei, cu colaboratorii acesteia (în cazul firmelor: clienţi, furnizori şi concurenţi), cu autorităţile publice şi cu comunităţile în mijlocul cărora operează.

Toate codurile bune de etică – fie ale companiilor, fie ale ONG-urilor, fie ale altori tipuri de organizaţii – explică asta în termeni cât se poate de simpli. „Gândeşte-te că ceea ce faci ar apărea mâine pe prima pagină a ziarelor, cu toate detaliile. Dacă nu ţi-ar conveni să te vezi în ziar, înseamnă că acţiunea ta e cel puţin problematică din punct de vedere etic şi e preferabil să te abţii”.

Valorile, principiile, practicile şi procedurile pe care o firmă şi le asumă prin codul său de etică sunt universale. Asta înseamnă că ele sunt şi trebuie să fie respectate şi aplicate pretutindeni acolo unde firma derulează operaţiuni. Când codul de etică este respectat de companie în anumite ţări (de regulă în ţările dezvoltate) şi nerespectat în altele (de regulă în ţările subdezvoltate şi în cele în curs de dezvoltare), apare o problemă.

Şi cu asta revin la Chevron. Despre care am afirmat de la bun început că are un cod de etică – şi încă unul bun. În codul său de etică, Chevron se angajează să promoveze drepturile omului şi îşi asumă standarde ridicate cu privire la protecţia drepturilor omului – standarde de care are toate motivele să fie mândră. Iată fragmentul relevant:

„Politica Chevron cu privire la drepturile omului (Human Rights Policy 520) statuează că „ne conducem operaţiunile la nivel global în deplină concordanţă cu spiritul şi cu intenţia Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului”.

Aceasta înseamnă că politicile şi practicile noastre privesc patru zone de interes:

Angajaţii: Ne tratăm angajaţii cu demnitate şi respect şi promovăm diversitatea la locul de muncă.

Securitatea: Ne protejăm personalul şi bunurile într-o manieră consistentă cu faptul că Chevron participă la Voluntary Principles on Security and Human Rights, o iniţiativă care acţionează la nivel global şi care furnizează principii de conduită în interacţiunea dintre companii şi forţele de securitate.

Comunităţile: Ne angajăm la dialog cu comunităţile pentru a ne îmbunătăţi înţelegerea problemelor care pot apărea în legătură cu respectarea drepturilor omului, pentru a beneficia cu toţii de pe urma proiectelor şi a operaţiunilor noastre şi pentru a îmbunătăţi managementul impactului pe care aceste proiecte şi operaţiuni îl poate avea.

Furnizorii: Ne încurajăm furnizorii să îşi trateze angajaţii şi să interacţioneze cu comunităţile într-o manieră care respectă drepturile omului.”

În codul său de etică, Chevron se mândreşte că, în materie de securitate, acţionează conform principiilor stabilite de Voluntary Principles on Security and Human Rights. Iată un fragment relevant privind interacţiunea dintre companii şi forţele publice de securitate:

„Amplasarea şi conduita (forţelor publice de securitate)

Rolul principal al forţelor publice de securitate trebuie să fie acela de a menţine domnia legii, inclusiv de a proteja drepturile omului, şi de a împiedica acţiuni care ameninţă personalul şi bunurile Companiei. Forţele publice de securitate care intervin în astfel de situaţii trebuie să fie competente şi să acţioneze corespunzător şi proporţional cu natura ameninţării.

(…) Companiile trebuie să se folosească de influenţa lor pentru a promova următoarele principii în relaţie cu forţele publice de securitate: (a) persoanelor în legătură cu care există dovezi credibile că au comis abuzuri împotriva drepturilor omului nu le este permis să furnizeze servicii de securitate Companiilor; (b) forţa trebuie folosită numai atunci când este strict necesară şi într-o măsură proporţională cu natura ameninţării; şi (c) drepturile persoanelor nu trebuie violate atunci când acestea îşi exercită dreptul la libertatea de asociere şi de întrunire paşnică, dreptul de a se angaja în negocieri colective sau orice alte drepturi ale angajaţilor aşa cum sunt acestea recunoscute prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi prin Declaraţia Principiilor şi Drepturilor Fundamentale în Muncă a Organizaţiei Mondiale a Muncii.

În cazul în care forţele publice de securitate folosesc forţa fizică, incidentele trebuie raportate autorităţilor competente şi Companiei. Când este utilizată forţa, persoanelor rănite trebuie să li se acorde ajutor medical, inclusiv celor care încalcă legea.”