Evocări şi întrebări în decembrie

Iniţiate şi organizate de Departamentul Centenar (al Guvernului României), în fruntea căruia se află ieşeanul Florin Daniel Şandru, secretar de stat, ele deschid, după „o prefaţă” anticipatoare, de la Ateneul Tătăraşi, un amplu program ce ar urma să-şi desfăşoare, la scala întregii ţări, secvenţele şi momentele în pregătirea apogeului lor, Centenarul Marii Uniri, reîntregitoare, de la 1 Decembrie 1918. Sunt doi ani care ne stau în faţă până atunci, până la fireasca mare Sărbătoare legată de trecut, de împlinirea mult aşteptată şi dorită, în urmă cu aproape un secol, a unui măreţ ideal istoric şi politic. Dar, oricâtă pondere ar avea evocările acelei izbânzi (după grele încercări şi suferinţe), tocmai rezonanţa lor de profunzime, în sufletul şi conştiinţa fiecăruia dintre noi, românii de azi, e cea care se măsoară ca responsabilitate morală şi civică pentru ce se întâmplă cu şi în România de acum. „Celebrăm România”, desigur, cum inspirat sună emblematica formulă de pe afişe, dar nu oricum, mai ales nu „refugiindu-ne” într-o privire întoarsă exclusiv către acel timp eroic. Dimpotrivă, e cazul să ne întrebăm, cum şi cu ce anume răspunde prezentul, răspundem noi, sacrificiilor şi speranţelor de peste veac.

Scriu ce simt şi gândesc pe această temă, la doar câteva ceasuri după şedinţa festivă a Academiei Române din Aula Magna „Mihai Eminescu” a Almei Mater Iassiensis , instituţia-gazdă, în numele căreia i-a primit pe oaspeţii academicieni Rectorul nostru, Prof. univ. dr. Tudorel Toader, amfitrion prin excelenţă, alături de Primarul Iaşului, Mihai Chirica, la această prestigioasă reunire de personalităţi de frunte ale istoriografiei româneşti contemporane, reprezentând, deloc întâmplător, şi harta geografică a pământului românesc, cea de suflet naţional, a vocabulei Patrie: ieşeanul Alexandru Zub, bucureşteanul Dan Berindei, clujeanul Ioan Aurel Pop şi, abia sosit chiar atunci, de la Chişinău, basarabeanul Gheorghe Cojocaru, aşadar, un mănunchi de voci, de stiluri şi abordări ale procesului istoric, de conştiinţă şi faptă, care a condus în timp, prin secole, la triumful din decembrie 1918 al Ideii Marii Uniri a tuturor românilor în statul naţional unitar ce-şi merita cu adevărat numele de România Mare.

Nu voi rezuma aici expunerile făcute pe rând de cei patru specialişti, istorici care au înfăţişat acumulările, dominantele şi nuanţările, contextele, complicaţiile, riscurile şi jertfele care şi-au pus, toate, amprenta asupra întregii epopei a Unirii, din perspective şi cu accente diferenţiate, fireşte, temperamental şi stilistic, dincolo de ele esenţială şi definitorie rămânând, la toţi vorbitorii, nu doar academicienii istorici, ci şi amfitrionii ieşeni şi ceilalţi invitaţi, oficiali, în alocuţiunile lor introductive, de salut, sublinierea îndreptăţită a nevoii de conştientizare aprofundată şi moralmente responsabilă privind datoriile noastre, ale românilor de azi, faţă de trecut, cu luciditatea, exigenţa, autoexigenţa şi voinţa de înfăptuire a unui progres real, pe măsura imperativelor unui prezent activ deschis spre viitor, dar nu oricum, ci în temeiul atâtor limpeziri necesare. În fine, o figură aparte a făcut naraţiunea istorică, sobră, a acad. Mugur Isărescu asupra implicării Băncii Naţionale a României în bătăliile (şi financiare) ale Marelui Război, inclusiv cu sublinieri legate de refugierea instituţiei la Iaşi şi de Tezaurul „păstrat” la Moscova. Tot ce s-a spus a fost adevărat, drept, temeinic şi cu competenţă fundamentat/ argumentat, transmis cu vibraţie sinceră auditoriului: o manifestare de substanţă, nu festivist-emfatică, şi de autentică nobleţe intelectuală, îngemănată cu accentul de acord sufletesc adânc între distinşii vorbitori şi auditoriul de toate vârstele, din care nu lipseau nici tinerii, studenţi şi elevi.

Dar să ne întoarcem la ecoul profund al nu întâmplător citatului, din Eminescu, Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, a cărui rezonanţă gravă am simţit-o, toţi cei prezenţi, planând în Aulă de-a lungul celor câteva ore. Oare cum ar suna răspunsul la întrebarea, pe şleau: Pe mâna cui a intrat România, după 1989? N-o pervertise şi sărăcise destul comunismul: a trebuit, în interesul cui, să intre în calculele şi combinaţiile „inventive” ale unei nesfârşite haite de jefuitori şi corupţi, politicieni, afacerişti abonaţi la contracte cu statul, acoliţii lor din justiţie, media şi „Servicii”, pentru că acesta e răspunsul cinstit, care, departe de a suna sărbătoreşte, rosteşte adevărul dureros şi necesar, fără de vindecarea căruia datoriile prezentului faţă de trecut rămân neonorate. Soluţia? Educaţie, înainte de toate, morală, în spiritul dreptăţii şi al adevărului, inclusiv în ordinea cunoaşterii istoriei noastre, nu cosmetizată, dar nici lăsată la voia pletorii de „demistificatori” (o evidenţă: necesara demistificare a însăşi „demistificării”). Avem de ce să sperăm, de aici, de la Iaşi – „Capitala Renaşterii Naţionale”, într-o refacere a încrederii în valorile româneşti, în potenţialul de muncă şi creativitate al naţiunii, în perspectivele de reintegrare a tuturor românilor în unul şi acelaşi stat. Puternica şcoală istorică a Iaşului, cu numeroase personalităţi active şi de o incontestabilă rectitudine morală, va avea un cuvânt greu de spus în seria de manifestări ce va culmina la 1 Decembrie 2018. Deschiderea lor, la Iaşi, şi nu altundeva, răspunde tocmai acestui prestigiu câştigat în timp.

Însă, apropo de pomenitele limpeziri necesare, avem dreptul să ne întrebăm: unde sunt semnele şi faptele demne de o largă recunoaştere a valenţelor lor de conştiinţă şi spirit al solidarităţii naţionale câtă vreme distanţele între sărăcia Moldovei, inclusiv a Iaşului, în comparaţie cu nivelul veniturilor din Bucureşti şi Ilfov, din Cluj-Napoca şi Timişoara rămân cum sunt acum, ştiind toţi cum funcţionează „amneziile” de la vârful ţării de câte ori e vorba de autostrada care ar lega Moldova de pe ambele maluri ale Prutului cu vestul ţării şi cu Europa?

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Alexandru  Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar

Publicitate și alte recomandări video