Caută 
5 MIN
Finanţele au încercat să atragă răspunderea personală a administratorului firmei Istratech, dar a pierdut procesul la Curtea de Apel.
Fiscul ieşean a pierdut bătălia în instanţă cu un reputat IT-ist român de origine israeliană, miza fiind o sumă de peste 135.000 euro. Eliahu (Ilie) Friedmann (FOTO) a înfiinţat societatea Asic Art, sub numele „Istratech”, în anul 1997 şi în timp a livrat numeroase produse software pentru companii importante din întreaga lume, ultimul client important fiind IBM. Însă, criza economică şi venirea pe piaţă a unor giganţi în domeniul producţiei de software l-a făcut să închidă această societate. Eliahu Friedmann nu a fost permanent asociat la firmă, imediat după înfiinţare predând acţiunile unei rude care a cooptat în asociere o companie americană de software din California, pentru ca mai apoi în asociere să intre şi un off-shore din Belize, până să revină Eliahu ca asociat. Tot din acea perioadă, societatea nu a mai avut cifră de afaceri, deşi în 2001 ajunsese să aibă şi 120 de angajaţi. La începutul anului 2013, Eliahu şi fiul său Arie-Yehiel, pe care l-a cooptat mai târziu ca asociat în cadrul firmei, au cerut la Tribunalul Sindic intrarea directă în faliment deoarece aveau datorii de peste 190.000 euro, din care 70% la bugetul de stat, pe care nu le puteau plăti. La doar un an distanţă, lichidatorul societăţii propunea primea accepul judecătorului sindic de a lichida societatea, însă rămânea dosarul asociat deschis de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi, care îi cerea lui Eliahu Friedmann să răspundă personal pentru creanţa de 135.000 euro, sumă pe care Asic Art o datora la bugetul de stat.
Cine era pe lista creditorilor
Potrivit tabelului definitiv de creanţe, ceilalţi creditori erau chiar Eliahu şi Yehiel Friedmann, cu o sumă totală de 177.000 lei, compania Silicon Service, unde ca asociat apare tot Eliahu Friedmann, cu peste 32.000 lei şi Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” cu circa 27.000 lei. În decembrie 2014, judecătorii de la Tribunal au considerat că Eliahu Friedmann nu poate fi găsit vinovat personal de datoria faţă de bugetul de stat şi, mai degrabă, din cauza contextului economic în care societatea îşi desfăşura activitatea, aspect menţionat şi de lichidatorul judiciar în raportul cauzelor ajungerii firmei în faliment. Mai mult, lichidatorul a menţionat în raportul final prin care solicita dizolvarea firmei că în aprilie 2009, când a fost rupt contractul pe care Asic Art îl avea cu IBM, a început şi declinul societăţii, după ce se declanşase şi criza economică. „Din studierea documentelor puse la dispoziţie de reprezentanţii societăţii şi din discuţiile cu aceştia, reiese faptul că prin obţinerea unui contract cu firma IBM în 2004, SC Asic Art a obţinut performanţe financiare care au permis obţinerea de profit şi o ritmicitate a plăţii datoriilor curente către bugetul de stat, inclusiv de achitare a unei părţi din datoriile restante. Declinul a început în 2008, când societatea s-a confruntat cu două evenimente majore: continuarea creşterii abrupte a costului forţei de muncă prin apariţia în România a unor jucători mondiali în domeniul softului (de exemplu firma Continental), ceea ce a dus la creşterea fenomenului headhunting şi declanşarea crizei financiare. În aprilie 2009, IBM a încetat definitiv colaborarea cu Asic Art, după ce în prealabil renunţase la 75% din inginerii care deserveau acest contract la data de 31.12.2008. În urma încetării acestui contract, societatea a disponibilizat forţa de muncă şi a încetat activitatea economică”, se arată în raport.
Cum s-a apărat administratorul firmei
Nemulţumiţi de decizia Tribunalului, reprezentanţii AJFP Iaşi au înaintat recurs în vederea recuperării sumei de 135.000 euro, însă Curtea de Apel a respins recursul deoarece Fiscul nu avea calitate procesuală. Conform legislaţiei, doar lichidatorul judiciar, personal sau la cererea Adunării creditorilor sau a creditorului majoritar (Fiscul), putea declara recurs împotriva sentinţei de fond, aspect semnalat de Friedmann în întâmpinare şi admis de Curtea de Apel. Totuşi, din motivarea sentinţei de la Curtea de Apel rezultă şi că Friedmann a recunoscut că şi-a însuşit o parte din stocuri, dar acestea erau de fapt componentele unui soft nefinalizat, însă după finalizare a fost vândut şi s-a achitat o parte din datoriile la bugetul de stat, anterior deschiderii procedurii de faliment. „Precizează că societatea falită a ajuns
datorită administratorului un brand internaţional, având parteneri în domeniul IT-ului din SUA, iar angajaţii acesteia au obţinut premii la saloanele de inventică, şi a înfiinţat prima catedră de microelectronică din România la Facultatea de Electronică din Iaşi, prin sponsorizarea acestei facultăţi. S-au făcut demersuri în încercarea de a nu mai curge penalităţile, dar răspunsul a fost negativ. Astfel, societatea având conturile blocate nu a mai putut găsi alţi parteneri comerciali. Administratorul societăţii a savârşit fapta prevăzută de art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, constând în însuşirea unor stocuri şi a unor creanţe. Însă stocul era un soft în lucru, soft ce a fost finalizat în anul 2009, facturat, iar sumele de bani obţinute au fost plătite către finanţe”, potrivit sentinţei prin care judecătorii au respins cererea Fiscului de atragere a răspunderii personale a lui Eliahu Friedmann pentru pasivul falitei Asic Art. Societatea Asic Art era a doua ca importanţă pentru Eliahu Friedmann, care în 1999 a fondat o altă firmă care funcţionează şi astăzi, Silicon Service, cu afaceri mult mai prospere şi constanţă în activitate. În 2014, firma a avut cea mai mare cifră de afaceri de la înfiinţare, circa 6,9 milioane lei şi profit de 890.000 lei cu 50 de angajaţi, valoarea datoriilor totale fiind de jumătate de milion de lei. Potrivit descrierii de pe propriul site, „Silicon Service a fost concepută ca o «casa de design ASIC». În acel moment, a fost un adevărat pionier pentru introducerea şi aplicarea acestor tehnologii în România”.
