Guvernul îşi schimbă blana, dar năravul…?

Drama de la clubul bucureştean continuă să facă valuri, dar din ce în ce mai mici. Subiectul s-a răcit şi s-a mutat, unde altundeva?, pe scena politică. Chiar dacă preşedintele o domină acum, nu înseamnă că multcontestata clasă politică doarme. În ultimele 12 zile, politicienii au aplicat aceeaşi strategie ca la votul secret: s-au ascuns care cum a putut mai bine de frica mulţimii din stradă. Dar cu toţii ştim că tot ei deţin pâinea şi cuţitul. Cu alte cuvinte, doar ei pot înfăptui ce a urlat strada în asentimentul întregii ţări. Aşa scrie la Constituţie. Întrebarea este: vor purcede ei cu entuziasm la schimbări? Ne-am fript de prea multe ori până acum ca să mai mergem în orb. Cine se simte optimist să se întrebe mai întâi: dacă, ferească sfântul!, merg mâine la operaţie, dau plicul au ba? E doar un exemplu.

De 26 de ani, cei care conduc România de după revoluţia furată au fost ocupaţi de un singur lucru: să-şi construiască un sistem al lor, pentru ei. Pătruns de corupţie la toate nivelurile sale şi dominat de o birocraţie stufoasă, ilogică şi menţinută de o administraţie bazată pe incompetenţa talentului de încumetrire (dacă alt grad de rudenie nu e), acest sistem mai poate fi eradicat doar cu altă revoluţie. DNA îl determină să evolueze şi să se perfecţioneze, iar o manifestaţie de stradă nu-l face decât să se strângă temporar în carapace. Aşa a apărut ideea paradoxală că reformarea clase politice trebuie să pornească din interior.

Dar răsculaţii din stradă au vrut capete, nu vorbe. L-au primit pe-al lui Piedone, că şi-aşa fostul primar trebuia să meargă la analize precum Oprescu. Dar oamenii nu s-au săturat cu atât. Prin urmare, a fost sacrificat şi Ponta, că oricum căzuse în dizgraţie. Şi tot nu era suficient.Trece şi generalul în rezerva politicii, dar numai pentru îmbunătăţirea jocului acela de strategie, „Interesul Naţional”, varianta 1.0 versiunea beta. Că nu se ştie niciodată cu cine te vezi nevoit să împarţi ciolanul.

În acest fel, i s-a făcut loc unui guvern cât de cât tehnocrat care va asigura tranziţia între regimul Ponta/USL şi ce-o da Domnul la alegeri. Că, până la localele din primăvară, cu siguranţă „înfloresc” şi băieţii mai mult sau mai puţin deştepţi din politică, preocupaţi să nu scape banul public din mâini.

Formarea unui nou guvern a fost partea cea mai uşoară a minirevoluţiei de catifea. Ar urma corectarea unor legi, dar şi asta e absurd, pentru că e greu de crezut că cei care le-au făcut prost le vor face acum bine. De exemplu, legea electorală „corectată” spune că în locul promoţiei de 600 de viitori pensionari speciali, Parlamentul va avea exact atâţia câţi i-a dat tătucul Iliescu în ’90, adică 450. Nu 300 de aleşi responsabili, câţi a cerut poporul român la referendumul din 2009. La capitolul ăsta, până şi Iohannis s-a făcut că plouă şi a promulgat legea. Iar Constituţia zice că legea nu se poate schimba la mai puţin de un an înaintea alegerilor.

Alt exemplu: mulţimea a cerut excluderea din orice funcţie publică a oricărui şpăgar. Dar modificarea Codului penal în acest sens e de-a dreptul imposibilă. Codul acela a necesitat eforturi enorme şi o muncă uneori de 8 ore pe zi ca să conţină doar pedepse minuscule, unele ascunse după imunitate sau anulate de talentele literare ce se nasc după gratii. Totuşi, dacă e să fie schimbată legea penală, atunci se va putea face doar în sensul îmblânzirii şi mai mult a pedepselor, că, uite, cum ajunge şpăgarul după gratii, cum se îmbolnăveşte. Şi e păcat, că se încalcă drepturile omului.