Caută 
7 MIN
Mare atenţie la legume, zarzavaturi sau fructe care trebuie foarte bine spălate înainte de a le consuma. Hepatita A se vindecă fără tratament medicamentos, dieta şi odihna fiind esenţiale pentru vindecare.
Dr. Carmen Manciuc, Spitalul de Boli Infecţioase Iaşi:
Hepatita A este cauzată de virusul Hepatitei A (HAV – hepatitis A virus), care se găseşte în fecalele persoanelor infectate. Fecalele infectate pot fi prezente în cantităţi infime în alimente, pe mâini sau pe obiecte (de la mânerele uşilor la scutecele de unică folosinţă). Se numeşte şi „boala mâinilor murdare“ deoarece se transmite în principal prin contact personal. Din aceste motive igiena riguroasă -spălarea frecventă a mâinilor cu apă şi săpun din abundenţă, înainte de masă şi după folosirea toaletei – este una dintre cele mai importante măsuri pentru a preveni îmbolnăvirea. De asemenea, virusul se poate transmite şi prin alimente sau apă contaminată; pentru a preveni răspândirea bolii pe aceste căi se recomandă consumul exclusiv de apă potabilă, din surse sigure, consumul de fructe şi legume foarte bine spălate, precum şi de carne gătită la temperaturi ridicate şi igienizarea corespunzătoare a mâinilor înainte de a prepara alimente.
Boala este asimptomatică între 6 şi 2 săptămâni
Perioada de incubaţie a virusului variază, de regulă, între două şi şase săptămâni, timp în care boala rămâne asimptomatică. Aşadar, rezidă riscul ca o persoană infectată să transmită boala anturajului, fără să ştie că este contagioasă.
Ce simptome pot apărea
După infectare, în peroada de incubaţie (între 15 şi 45 de zile – în medie 25 de zile de la infectare), faza incipientă este caracterizată de simptome nespecifice precum oboseală, stare de slăbiciune, anorexie, greaţă, vărsături, durere abdominală, erupţii cutanate şi diaree. Hepatita A poate duce la simptome asemănătoare gripei, cum sunt: oboseală, stare de rău generală, dureri musculare, pierderea poftei de mâncare, greaţă, vomă şi, mai rar, febra urmată de dureri de cap. După finalul perioadei de incubaţie apare coloraţia galbenă a pielii şi a albului ochilor, ce poartă numele de icter, în termeni medicali. Scaunele bolnavului încep să fie anormal de deschise la culoare, iar urina este închisă la culoare. Mai pot apărea respiraţia urât mirositoare (halena), gust amar în gură, dureri abdominale, resimţite sub coastele din dreapta (deasupra ficatului).
Anticorpii anti-HAV
Alături de discuţia legată de apariţia simptomelor, medical poate recomanda analize de sânge pentru a determina cum funcţionează ficatul – transaminazele (TGO, TGP). Valorile crescute ale transaminazelor sunt tipice pentru hepatita virală acută. De asemenea, poate creşte bilirubina, ducând la apariţia icterului. Un indiciu valoros de diagnostic este apariţia bilirubinei în urină, ducând la eliminarea unei urine închise la culoare. Dacă aceste valori sunt crescute şi se suspectează o hepatită virală A, diagnosticul bolii este confirmat prin identificarea anticorpilor produşi de organism pentru a lupta împotriva acestuia. Infecţia acută se evidenţiază prin depistarea de Anticopri IgM-anti-HAV. Aproape toti pacientii cu hepatita A acută au Anticorpi IgM anti-HAV detectabili. În general, aceşti Anticoprpi lgM anti-HAV pot fi detectaţi la 5-10 zile înainte de instalarea simptomelor şi poat persista până la 6 luni. Anticorpii IgG anti-HAV apar în faza de convalescenţă a infecţiei, rămân prezenţi în ser pe toată durata vieţii pacientului şi conferă protecţie de durată împotriva bolii. Testul la anticorpii pentru anti-HAV total măsoară şi lgG anti-HAV şi lgM anti-HAV. Persoanele care sunt total anti-HAV pozitive , dar nu sunt depistaţi Anticorpi lgM anti-HAV, ci doar Anticorpi lgG anti-HAV, înseamnă că au trecut printr-o infecţie acută şi au dobândit imunitate în urma infecţiei trecute. Sau în urma vaccinării.
Tratament: odihnă la pat şi regim alimentar
Nu există un tratament medicamentos pentru hepatita A. De cele mai multe ori, ficatul se vindecă în mod complet după o lună sau două de repaus şi alimentaţie echilibrată. De aceea, „tratamentul“ recomandat cel mai frecvent este odihna la pat şi un regim alimentar bogat în fructe, legume, fară alcool. De asemenea, ar trebuie evitate pe cât posibil alimentele bogate în grăsimi, zahăr – în locul dulciurilor concentrate este bine să se consume produse alimentare care conţin fructoză (fructe, legume, miere de albine), întrucât aceasta are valoare energetică dublă faţă de glucoză şi este mai bine tolerată de celulele hepatice. Până la vindecare se exclud prăjelile, carnea foarte grasă, margarina, cremele, sosurile. De preferat să se consume salate de crudităţi, supe şi ciorbe pe bază de legume sau carne slabă, cereale, carne slabă – preparată pe grătar sau fiartă. Atenţie şi la administrarea de medicamente care pot fi toxice pentru ficat. Pacientul cu Hepatita A va apela la medicamente numai după o discuţie cu medicul şi la recomandarea acestuia. De reţinut: odihna şi dozarea cumpătată a efortului depus, sunt indicaţii ce trebuie respectate întrucât organismul are nevoie de odihnă pentru a lupta cu infecţia – 12 ore de odihnă la pat din cele 24 de ore ale zilei.
Cât durează simptomele
Simptomele şi semnele hepatitei A pot persista mai puţin de două luni. Mai rar există însă şi cazuri în care simptomele continuă să se manifeste până la 6 luni. După cele 1-2 luni de convalescenţă, persoana bolnavă nu mai poate transmite virusul altor oameni. Toate persoanele sănătoase care au făcut hepatita A îşi revin complet după boala în 1-2 luni de la apariţia primelor simptome, fără a face complicaţii pe termen lung. Dacă cineva a fost infectat cu virusul hepatitic A în trecut, nu se mai poate infecta încă o dată şi nici nu îl poate transmite altora. O dată ce organismul se vindecă de hepatita A, dezvoltă anticorpi care îl pot proteja de viitoare infecţii cu acelaşi virus hepatitic.
Ce analize trebuie făcute pentru a urmări boala?
Cele mai importante analize pentru a urmări evoluţia hepatitei, sunt cele care aduc date despre valorile transaminazelor. TGP ( sau ALT) şI TGO ( sau AST) sunt două enzime celulare ce se găsesc în celulele ficatului şi nu numai. AST se găseşte şi în muşchiul cardiac, scheletic, pancreas, celule sanguine şi creer. Atunci când celulele hepatice sunt lezate ( de exemplu în cazul unei hepatite virale sau toxice), aceste enzime sunt eliberate de către celulele lezate şi ajung în sânge. Nivelul crescut al transaminazelor scade după primele 10-14 zile de la stabilirea diagnosticului şi urmarea corectă a regimului de viaţă: dietă, odihnă. Practic, din momentul în care transaminazele au scăzut sub 100 U/l, pacientul ar trebui să mai repete aceste analize după schema următoare: la o lună, la trei luni, la şase luni şi la 12 luni. Acestea sunt analizele care trebuie efectuate periodic pentru a urmări dacă boala evoluează spre vindecare.
Hepatita A la copii
În cazul copiilor sub 6 ani, 70% dintre infecţii sunt asimptomatice şi în mod normal, incterul nu apare. Acest procent nu se menţine în cazul copiilor de peste 6 ani, în cazul cărora infecţia de obicei este asociată cu simptome, icterul instalându-se la peste 70% din pacienţi. Copiii pot răspândi virusul hepatitic A perioade mai lungi de timp decât adulţii, cei mici fiind contagioşi până la 10 săptămâni după debutul clinic al hepatitei A. Copiii care au forme uşoare de hepatită pot fi trataţi acasă. În afară de folosirea toaletei şi a băii, ei trebuie să stea în pat până când dispar febra şi icterul, iar pofta de mâncare revine la normal. În cazul în care copilul are apetit redus, ar trebui să i se dea mese reduse cantitativ şi mai dese şi lichide bogate caloric (lichide dulci). De asemenea, ar trebui să îi daţi alimente sănătoase, bogate în proteine şi carbohidraţi şi cât mai multă apă, ceaiuri şi sucuri naturale.
Cum se transmite cel mai frecvent hepatita A
– nu ne spălăm pe mâini înainte de pregătirea mesei sau înainte de servirea mesei
– nu ne spălăm pe mâini după utilizarea toaletei;
– consumul de fructe şi legume care nu au fost spălate sau care au fost spălate insuficient. Atenţie la legumele, zarzavaturile şi fructele cumpărate de la piaţă mai ales că acum este sezonul lor.
– utilizarea instrumentelor de mâncat/băut folosite în prealabil de o persoană infectată;
– mâncărurile insuficient gătite (insuficient fierte, coapte, prăjite).
