Caută 
3 MIN
Nu comunismul trebuia judecat, ci comuniştii.
Nici unul dintre cele trei regimuri aproape democratice de după 1989 nu i-a pedepsit pe marii vinovaţi de crimele comise în timpul comunismului. De fapt, primul lider postdecembrist, Ion Iliescu, nici nu s-a dezis vreodată de comunism. În timpul mandatului său, cei care ar fi trebuit “reeducaţi” prin puşcării au devenit ori miniştri, ori prosperi oameni de afaceri, ori şi una, şi alta. În opinia fostului secretar de partid, singurul vinovat de toate păcatele societăţii româneşti era tovarăşul Nicolae Ceauşescu.
La rândul său, Emil Constantinescu s-a dovedit un preşedinte neputincios, incapabil să producă schimbarea de paradigmă necesară societăţii româneşti. Înconjurat de indivizi incompetenţi, corupţi sau rupţi total de realitate, profesorul de geologie şi-a irosit mandatul războindu-se mai ales cu ai lui. Vă mai aduceţi aminte de Constantin Ticu Dumitrescu şi de legea lui? Cele mai mari piedici i-au fost puse chiar de către ţărănişti. Emil Constantinescu a clacat ruşinos, iar toate încercările sale de a reveni în actualitate au reprezentat un eşec penibil. L-a lăsat însă demn urmaş al moştenirii sale pe Mugur Ciuvică.
Actualul preşedinte, Traian Băsescu, a mizat în principal pe cartea ipocriziei. Deşi a declanşat un aşa-zis proces al comunismului, el nu a produs nici un fel de efecte. Dimpotrivă, prea mulţi dintre oamenii de încredere ai lui Băsescu, la vedere sau doar păstraţi în umbră, proveneau din fostele structuri, ca şi multe dintre metehnele şefului statului. Dacă este să anticipăm puţin, nici de la Crin Antonescu nu putem spera ceva. Pentru el, Băsescu este singurul comunist de care trebuie scăpată România. Deşi PNL a fost partidul care a promis solemn poporului legea lustraţiei, îi regăsim azi pe liberali alături de cei pe care ar fi trebuit să-i “cureţe”; iar pe marele promotor al legii, Bogdan Olteanu, bine înfipt la Banca Naţională.
Dar acest joc duplicitar este specific întregii societăţi româneşti. E deajuns să urmăreşti orice post de televiziune, pentru a descoperi, după un film de genul “Pistruiatului”, o emisiune despre atrocităţile comunismului. Faptul că printre cei mai vehemenţi denunţători ai torţionarilor sunt tocmai oamenii lui Dan Voiculescu spune multe. Şi în anii ’50, cei mai vajnici informatori ai noii Securităţi erau turnătorii fostei Siguranţe a statului.
După 1989, s-a argumentat că românii nu au fost pregătiţi pentru a se lepăda în întregime de comunism. Mulţi au ieşit în stradă, în decembrie, crezând că se dă ceva de mâncare şi că mulţimea adunată reprezenta o coadă uriaşă. Culmea este că unii mai cred şi acum asta şi se tot miră că încă nu au ajuns la tejghea. În realitate, nici azi, societatea românească nu este pregătită pentru un astfel de pas. Ba, dacă este s-o spuneam pe cea dreapta, există în jur mai mulţi nostalgici după vremurile comuniste, decât în urmă cu 20 de ani. Probabil şi din pricina crizei economice.
În ultimii ani, nu mentalul colectiv s-a schimbat, ci structura populaţiei. Dar tinerii care nu au prins comunismul înţeleg la fel de puţin din tarele societăţii româneşti ca şi bătrânii care l-au trăit. Cum poţi explica faptul că un criminal are pensia de 60 de milioane de lei, în vreme ce un medic sau un profesor doar puţin peste zece milioane?
De ani buni, asistăm la un soi de acţiune în justiţie împotriva comunismului, care se tot amână sine die, pentru a lasă timpului răgazul necesar de a-şi duce la capăt operaţiunea de prescriere a faptelor. Dar nu comunismul trebuia judecat, ci comuniştii.
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
