Kotomi şi Mizuka. Şi-au lăsat copilăria în alt colţ al lumii de dragul Operei din Iaşi

Deşi la antrenamente îşi lasă rochiile de balerină în dulap, cele două chipuri asiatice pe care le-aţi văzut în spectacolul „Gi­selle“ mărturisesc că-şi petrec viaţa în sala de balet şi că acest spaţiu a devenit prima lor casă. În oraş au doar un loc în care dorm.

Kotomi are 27 de ani şi s-a născut în Sapporo, un oraş de munte din Japonia. A început să facă balet de la trei ani deoarece părinţii şi-au dorit să o vadă balerină. Însă nu doar ei. „Îmi plăcea dansul de mică, adesea dansam în faţa televizorului pe orice gen de muzică. Ce pot să spun, e greu să fii balerină, e multă muncă. Programul meu este cam următorul, mă trezesc la 7, îmi beau cafeaua, la 9 ajung la Operă şi aici studiez, repet până spre seară. Am în jur de o oră liber, timp în care mănânc, tot în sala de balet!“, spune râzând Kotomi.

În acel moment mi s-a părut o fetiţă cu ochi slipitori şi greu mi-a fost să mi-o ima­ginez balerina serioasă de pe scenă. În România a venit de­oarece a auzit de la alţii că Opera din Iaşi este foarte bună şi frumoasă. Deoarece este multă muncă şi pregătire, acasă ajunge doar o lună pe an, în vacanţa de vară, când şi instituţia îşi întrerupe activitatea.

„În Japonia am studiat la şcoala mică de balet, apoi la 17 ani am plecat la Academia Balşoi, la Moscova, unde am stat trei ani. Apoi un an am stat acasă, deoarece am avut un accident la piciorul drept, mi l-am sclintit la repetiţii, iar recuperarea a fost de durată. Am mai stat trei ani în America, unde am lucrat ca balerină la trei companii diferite“, mai povesteşte tânăra.

În România a juns la vârsta de 24 de ani, iar anul acesta se împlinesc aproape trei ani de când joacă pe scena naţionalului ieşean. Are o anumită emoţie în glas, dar şi o bucurie ascunsă. Pe 16 mai a fost ziua ei de naştere, a făcut 28 de ani. Publicul ieşean i-a plăcut din prima, iar oamenii cu care lucrează zi de zi sunt la fel de minunaţi.

Mizuka iubeşte Copoul

Colega de scenă, Mizuka, este cu un an mai mică decât Kotomi şi s-a născut în Tokio. Povestea ei are alte fire ţesute însă în acelaşi destin. Mama ei este o cunoscută balerină în Tokio, iar pasiunea pentru dans a cuprins-o pe balerina noastră încă din copilărie.

„Îmi plăcea să o privesc cum repetă, la spectacole şi am vrut să fiu ca ea. Tot de la trei ani practic şi eu baletul, iar o perioadă de doi ani am studiat acest dans în India, unde ne-am mutat cu tatăl meu, datorită slujbei sale. Până să vin la Iaşi nu am mai lucrat pe nicăieri ca balerină, acesta este primul meu job. Am ales Iaşul la recomandările prietenilor mei“, spune aceasta.

Iaşul i s-a părut o cu totul altă lume, fiind total diferit atât cultural cât şi arhitectural de un oraş din Japonia ori India. Spune că a găsit oameni drăguţi, locuri frumoase, printre care Copoul, Bulevardul Ştefan cel Mare, Palasul, pe unde se şi plimbă când are timp. Însă motivul pentru care a venit la Iaşi este unul mult mai solid: la Opera din Iaşi are multe de învăţat şi se poate pregăti într-un mod profesionist. Când are momente de respiro mai cântă la pian. O pasiune căreia s-a dedicat, la fel, de mică. „Aş vrea să invit publicul la spectacolul de duminică şi să-i mulţumesc deoarece sunt fericită că pot dansa aici“, mărturiseşte Mizuka.

Interviul cu cele două balerine din Japonia a fost unul inedit, luat în sala de balet, direct pe podea, un sfert în limba română, un sfert în rusă şi restul în limba engleză.