Pace pentru buget

Înţelegerea bipartizană din Congresul American în problema bugetului a fost una dintre surprizele mari în planul politicii interne de peste Ocean. Preşedinţii comisiilor de buget finanţe din Camera Reprezentanţilor, republicanul Paul Ryan, şi din Senat, democrata Patty Murray, au anunţat în urmă cu o săptămână proiectul lor asupra unui acord bipartizan ce va preîntâmpina o nouă blocare a bugetului, ca aceea de acum câteva luni, când, din cauza refuzului republicanilor de a vota bugetul, domeniul bugetar şi-a redus activitatea la minim, trimiţând un million de angajaţi acasă pentru a evita incapacitatea de plată. Criza a luat sfârşit atunci printr-un compromis destul de fragil al republicanilor care lăsase deschisă probabilitatea repetării acesteia în ianuarie 2014. Pragmatismul politic şi regula pieţei libere au funcţionat însă şi de această dată. Pe de o parte, blocada bugetului declanşată de conservatorii republicani cu luni în urmă şi-a arătat imediat costurile în sondaje în defavoarea rivalilor actualei guvernări. Republicanii au înţeles că e nevoie de un mesaj puternic pentru a contracara înfrângerea şi a câştiga teren în faţa democraţilor a căror imagine s-a îmbunătăţit accelerat pe seama nesăbuinţei şi a vederilor înguste ale ultraconservatorilor. Bugetul a fost o oportunitate excelentă pentru aceasta, mai ales că preşedintele comisiei de buget din Cameră e Paul Ryan, un republican tânăr, cu un capital de încredere considerabil, care a fost nominalizarea republicanilor la funcţia de vicepreşedinte al statului în varianta câştigării alegerilor prezidenţiale de către Mitt Romney în 2012.

Pe de altă parte, în ciuda ascendentului în sondaje imediat după criza bugetară din octombrie, democraţii se confruntă recent cu un deficit de încredere. Eşecul de implementare al reformei sanitare Obama Care, ca urmare a defecţiunilor tehnice, are un rol în această dinamică – după cum spun analiştii şi politicienii democraţi înşişi. Insuficienţa locurilor de muncă, în ciuda indicatorilor economici optimişti, adaugă procente la insatisfacţia populaţiei care au erodat capitalul de încredere în actuala administraţie de la Casa Albă.

Prin urmare, bugetul a reprezentat o oportunitate politică pentru ambele partide. Ryan şi Murray au apărut într-un tango reuşit de speech politic, acum o săptămână, anunţând acordul privind bugetul care va creşte resursele publice prin câteva tăieri bugetare şi reduceri de cheltuieli de natură să satisfacă congresmenii ambelor Camere parlamentare, dar şi mulţimile de alegători. Reducerea unor privilegii asupra militarilor pe de o parte şi îngheţarea ajutoarelor de şomaj pentru cei care nu au găsit de lucru după o periodă mai lungă de doi ani sunt printre prevederile cheie ale înţelegerii care au oferit satisfacţie votanţilor din fiecare din cele două partide, însă, pe de altă parte, au şi alimentat frustrări în rândul acestora făcând votul din Senat mai dificil, după ce Camera Reprezentanţilor – unde înţelegerea a fost propusă iniţial – a votat cu majoritate zdrobitoare de 332 la 94. În timp ce reducerea privilegiilor şi cheltuielilor militare a nemulţumit pe unii republicani, tăierea beneficiilor asistaţilor sociali fără slujbe a stârnit opoziţia democraţilor care şi-au arătat îngrijorarea că înţelegerea bugetului va creşte inegalitatea socială, şi aşa foarte ridicată în America.

Acordul a fost însă votat miercurea aceasta cu succes. Dincolo de efectele pozitive indiscutabile pentru ţară în planul stabilităţii interne,   înţelegerea bipartizană are certe efecte în plan politic şi electoral, cu beneficii mai ales pentru republicani. Dacă rolul democraţilor în arhitectura acestui acord a fost “normal”, “nesurprinzător”, consistent cu eforturile precedente, republicanii au arătat că au învăţat lecţia şi au emis un mesaj de mare impact politic, acela că sunt dispuşi să se mute spre centrul politic dacă aceasta e voinţa electoratului. Este, probabil, primul mesaj puternic de după înfrângerea în alegerile trecute privind disponibilitatea republicanilor de a-şi depozita în camera de rezervă viziunile ultra-conservatoare pentru a răspunde aşteptărilor alegătorilor şi a evita un nou eşec în 2016, mai ales că o eventuală candidatură a lui Hillary Clinton ar putea crea probleme serioase adversarilor în absenţa unui contracandidat la fel de puternic.

Care sunt lecţiile acestui acord bipartizan pentru România? În primul rând, că adversari politici cu ideologii diferite pot găsi punţi de legătură pentru adoptarea unor soluţii benefice pentru ţară, dar şi propriilor interese politice. “Să ne concentrăm pe ceea ce avem în comun, nu pe ceea ce ne desparte”, este o vorbă des folosită de americani nu doar în retorica politică. În al doilea rând că un acord bipartizan implică fair play şi decenţă politică: nici democraţii, nici republicanii nu au declarat la vârf că unii sau alţii ar fi iniţiatorii înţelegerii. Să ne imaginăm un acord la noi acasă între Ponta şi Băsescu în care ambii s-ar bate cu pumnii în piept pentru meritul asupra victoriei. În fine, înţelegerea asupra bugetului ne arată cum dinamica din sondaje influenţează decizia partidelor politice de a se mula, mai devreme sau mai târziu, pe voinţa alegătorilor pentru a-şi salva destinul politic.