Caută 
4 MIN
* Sâmbătă s-a sărbătorit Schimbarea la Faţă (Pobrejenia), a fost şi dezlegare la peşte, iar unii sunt de părere că evenimentul ar marca finalul neoficial al verii; cu toate astea, încă e cald, vârf de sezon estival, şi mulţi români se află în concediu sau se pregătesc de plecare. De obicei, cei care se bucură de concediul la mare vor să aibă şi amintiri, alături de care să rememoreze, în serile lungi şi reci de iarnă, căldura şi veselia din staţiuni.
Toţi fac fotografii cu aparatele proprii sau chiar cu telefoanele, dar mai sunt şi dintre cei care se lasă pe mâna profesioniştilor, a fotografilor de plajă; stăm de vorbă cu unul dintre aceşti maeştri, nea Păsărică:
– Da, e o problemă cu aparatele foto ale turiştilor, că ar trebui interzise!
– Cum aşa? De ce?
– Şi telefoanele mobile, absolut!
– Şi telefoanele? Păi, cum să mai vorbească oamenii cu rudele lor de-acasă?
– Să vorbească de la aparatele publice cu fise, cum era înainte! Aşa, ne iau nouă pâinea de la gură, că toţi îşi fac poze singuri, dacă alea se mai pot numi poze…
– Dar dumneavoastră, ca profesionist, nu oferiţi nimic în plus?
– Oho! La mare e jale fără un animal, fără o atracţie, ceva. Ştiu de când eram mic, că mergeam cu părinţii şi ne pozam cu Corabia Piraţilor. Era pictată pe carton, cu găuri de băgat capul. Mama băga printr-o gaură, tata prin alta, iar în poză ieşea cum tata, îmbrăcat în pirat şi cu picior de lemn, îi tăia lui mama capul cu sabia.
– Aha, deci vă amuzaţi, nu?
– Nu! De fiecare dată mama leşina când vedea poza şi îl întreba pe tata "Da’ dacă îţi aluneca sabia şi mă omorai?".
– Aveţi şi dumneavoastră corabie cu găuri de băgat capul?
– Nu mai e la modă, toţi au aplicaţii pe telefoane, photoshop, dintr-astea. Prefer să merg pe partea tradiţională, clasică. De-aia am adus cu mine în staţiune capra cu trei iezi, să se pozeze ăia micii. Deci nu împăiaţi, cu roţi din rulment, cum mai au unii concurenţi: am luat vii de la văru-meu, de la ţară, numai eu ştiu cum am cărat patru animale cu maşina, că mi-au păscut pe drum toată bancheta din spate şi părul meu de pe ceafă. Când am venit pe Litoral, la începutul lui iunie, scandal, că nu mă primea în hotel cu animalele, mi-au dat şi amendă pentru căcăreze!
– Dar s-a pozat lumea cu capra, cu iezii?
– S-au pozat câţiva, da. Nişte copii cu mama lor, care avea părul vopsit verde şi a rămas cheală, apoi alt copil, la care i-au mâncat slipul şi îngheţata, apoi şi-au ros sforile cu care erau legate, bestiile, de-au plecat singure pe plajă!
– Şi?
– Şi poate aţi citit prin presă, a dat şi la televizor (dar eu n-am apărut în cadru, că mă ascunsesem) despre “Staţiunea terorii”, “Litoralul groazei”, “Plaja blestemată” şi alte titluri dintr-astea, cum bagă ziariştii. Eu zic că au cam exagerat: animalele, adică o căpriţă cu trei iezişori, nu balauri, erau şi speriate, nervoase. De-aia s-au dat la conlocuitoarea cu porumb fiert, nămol şi altele, de i-au mâncat şi ştiuleţii şi aspra de mare şi piatra de călcâie şi punga cu bani. Nămolul nu l-au mâncat, dar s-au jucat cu el ca purceii, nu ca iezii, de s-au umplut, s-au înnegrit, bestiile!
– Şi ce s-a întâmplat? Aţi avut probleme cu cei de la protecţia animalelor?
– Şi matale, să vezi o chestie cu coarne, bărbiţă şi copite, neagră şi puţind a sulf, a pucioasă, nu te gândeşti că e Ucigă-l Toaca? Exact aşa au gândit şi turiştii de pe plajă, că-i dracul şi cu drăcuşorii după el! Sau nişte specii noi de pokemon! De-aici tot scandalul!
– Şi cum s-a rezolvat până la urmă?
– Trebuie să mulţumesc concurenţei. Mai exact, colegului fotograf Dănilă, cel care umbla pe plajă cu leul. Mare noroc că pe leu nu l-a deranjat mirosul de nămol!
