Premierul lui Iohannis

Chiar din prima lună, anul electoral 2016 va readuce în prim-plan bătălia pentru putere dintre marile partide. Faţă de 2012, va exista însă cel puţin o schimbare majoră. Cu vreo patru ani în urmă, USL, alianţa penală dintre PSD şi PNL, născută pentru a combate penalul PDL, obţinea, deloc surprinzător, victorii răsunătoare cam peste tot în ţară, inclusiv la Iaşi. În 2016, la circa doi ani de la decesul USL – chiar dacă între pesedişti şi liberali (cărora li s-au alăturat şi pedeliştii) funcţionează o duhnitoare cârdăşie – competiţia electorală se anunţă mult mai palpitantă, pentru că taberele beligerante par mult mai echilibrate. În primă fază, ciolanul nu se împarte niciodată, se fură de către cel mai puternic.

Cu toate acestea, relativa egalitate de forţe dintre PSD şi PNL nu ne promite, în niciuna dintre cele două întreceri electorale de anul viitor, candidaţi mai de soi decât cei din 2012. Ca de fiecare dată, campania va consta în pomeni, păcăleli şi tentative de manipulare a alegătorilor, nu într-o competiţie din care să iasă câştigătoare cele mai utile proiecte pentru comunitate. Aşadar, va fi nevoie din nou de fonduri şi de sponsori, nu de idei geniale. În pofida ridicolelor coduri etice adoptate de PSD şi PNL, aleşii cei corupţi, mai deschişi la pungă decât la minte în astfel de trocuri, se vor strecura din nou pe listele electorale, sub diferite nume sau forme umanoide. Profitând de indiferenţa generată de dezgust sau doar de prostia cruntă a electorilor, sistemul se reface de fiecare dată.

Prăbuşirea lui Klaus Iohannis din sondaje ne demonstrează că românii, care credeau că un neamţ are şanse sporite de a nu fi tributar sistemului politic corupt, construit după 1990 pe structurile odiosului PCR, şi-au cam pierdut speranţa. În ultimul an, am văzut roind în jurul preşedintelui aceleaşi lichele dintotdeauna, ce se străduiau din răsputeri să preia o firimitură din aura de învingător a acestuia. Rezultatul a fost taman pe dos, cel infectat devenind Iohannis. Dacă nu ia măsuri, peste încă un an, Klaus Iohannis va ajunge un preşedinte de hârtie. „Partidul său”, PNL, aşa cum îl vedem azi, sufocat de penali, nu va face decât să-l scufunde definitiv în mocirlă. Care-i planul de salvare?

Înainte de toate, primele alegeri, cele locale, ne vor arăta câtă încredere mai au românii în partidele de azi. O prezenţă scăzută la vot (care ar avantaja PSD) va reprezenta primul semnal că tinerii (lui Iohannis) au spus din nou „pas”. Dar poate că, totuşi, nu au renunţat definitiv să spere şi să lupte pentru o Românie mai bună. Imediat după scrutinul localelor, dacă – în plus faţă de o rată foarte scăzută de participare la urne – liberalii vor fi ieşit suficient de şifonaţi din alegeri, iar premierul Cioloş nu se va fi făcut până atunci de ruşine, se va ivi momentul ideal pentru apariţia unui nou partid. Partidul lui Cioloş! Sau al lui Iohannis?

Dacă (în condiţiile de mai sus) Dacian Cioloş acceptă misiunea de a purcede, nu doar ca tehnocrat, ci ca om politic, la primenirea clasei politice de jos în sus, (că de sus în jos se ocupă DNA!), atunci vom asista la un veritabil moment de răscruce. Chiar va exista posibilitatea ca, la scrutinul parlamentar, partidele vechi să fie învinse de unul nou-nouţ. Mai ales că se simte acut nevoia unei noi generaţii politice – a alteia decât a celei alcătuite din fiii penali ai părinţilor penali. Ar fi chiar atât de greu?

Dacă Iohannis, ca un preşedinte legitim, garantează, iar Cioloş, ca un politician decent, acţionează, PSD şi PNL, ca două partide corupte şi depăşite de timp, eşuează. Presimt că 2016 va fi un an interesat, cu de toate pentru toţi!