Putin şi „scutul” anti-scut

Se simte maica Rusia, nici mai mult, nici mai puţin decât "ameninţată", chipurile e în joc "siguranţa" sa. Ştiu ei ce ştiu, generalii ruşi şi, mai presus de oricine, liderul de la Kremlin, aşa de iubit (în sondaje). E clar, pentru ei, că dacă nu chiar la Deveselu, atunci pe undeva, între Pentagon şi Deveselu, se pune la cale agresarea Rusiei, din-fireşte-bineştiuta pornire belicoasă, nou Drang nach Osten, clocit de astă dată la Washington şi Bucureşti. Ce, aţi uitat deja cum punea la cale, tot aşa, şi Ucraina să-i sară Ursului rus la gât: şi pac-pac, în "doi timpi" şi mai multe mişcări, de "omuleţi verzi", de "ajutoare umanitare", pravoslavnica Rusie, atât de temătoare, a stăvilit pe loc poftele de cuceriri ale Ucrainei, ajungând prompt ba în Crimeea, ba în estul ţării vecine Rusiei. De fapt, în felul acesta s-a dovedit că ruşii au fost primiţi "cu recunoştinţă" pentru grija şi protecţia arătată nu numai rusofonilor, dar şi ucrainenilor, oricât de ucrainofoni ar fi ei, dacă (după părerea lui Putin) tot neam de ruşi sunt şi ei. Nu le mai rămâne, tuturor, decât să reînveţe să cânte împreună Şiroka strana maia rodnaia, ca în vremurile "de aur" ale URSS.

Liderul rus nu face niciodată niciun gest "diplomatic" şi nicio declaraţie doar aşa, de florile mărului. Totul e calculat atent, cu gândul la efectele anticipabile, pe toate direcţiile, în Rusia ca şi în afara ei. Obiectivul de "acasă" rămâne mereu acelaşi: o imagine cât se poate de macho, bărbată, nu glumă, în tonalitate de comandir la scală mondială, ceea ce este avut în vedere, neştirbit, e stilul decis, răspicat, al unei retorici bătăioase şi semeţe, urmând a fi difuzată internaţional, dar care să conteze, înainte de toate, în ochii ruşilor, destui dintre ei cu nostalgia rangului de super-putere, de altădată, pierdut după prăbuşirea şi dezmembrarea URSS. Acestei nostalgii se ocupă să-i facă pe plac toată maşinăria propagandei putiniste. Băţoşenia, tupeul, tonul ameninţător, toate acestea se mulează pe tiparul propagandistic strategic, de cosmetizare şi întreţinere, ba chiar în crescendo, a unei "icoane" de şef autoritar, neînfricat, cu aptitudini, la nevoie, şi de generalisim. Pe destinaţia scontatului ei efect intern, în Rusia, e totodată şi o diversiune, menită să învăluie neajunsurile şi pierderile economico-financiare (consecinţă a sancţiunilor occidentale – reacţie la ocuparea Crimeei şi destabilizarea estului Ucrainei) în mai înceţoşatul şi de fapt mincinosul "tablou" al agresivităţii şi ameninţării venind dinspre occident (NATO, UE, mai ales americanii) către, nu-i aşa?, "încercuita Rusie".

Nu de memoria scurtă a Kremlinului e vorba, ci de o întreagă stivă/ piramidă de minciuni, rostite de Putin şi ai săi fără măcar a clipi. De fapt, acolo se ştie foarte bine că agresiunile cinice, împotriva unor foste componente ale URSS, culminând cu cea împotriva Ucrainei (aceasta din urmă, în ciuda angajamentelor internaţionale asumate de Rusia), doar ele, tocmai ele, au dus la nevoia de scuturi NATO atât în România, cât şi în Polonia, poate şi în alte spaţii aflate în vecinătate cu aşa de "paşnica" şi "ameninţata" Rusie a lui Putin. Mai ales că, să ştiţi, cu o vorbă a lui nenea Iancu al nostru, la o adică, pe acolo pe unde nu există nici picior de rusofon, chiar şi acolo se pot inventa, şi nu pur şi simplu rusofoni, ci de-a dreptul "rusofoni oprimaţi" şi tare dornici de îmbrăţişări ruseşti. Tonul lui Putin este, el, ameninţător, vădit manipulant. Şi nu numai tonul, dar chiar mesajul. Liderul de la Kremlin vorbeşte de luarea unor "măsuri de siguranţă", militare, care s-ar impune, chipurile. Uită, însă, să precizeze ceva esenţial: că aceste măsuri de siguranţă nu ar fi de utilizat decât în cazul în care scuturilor, protectoare prin definiţie, li s-ar putea dovedi/ pune în evidenţă o funcţie nu defensivă, ci dimpotrivă, ofensivă. O "amnezie", evident, simptomatică pentru, în fond, aceeaşi nedezminţită şi mult prea cunoscută pricepere a propagandei ruseşti de a deforma şi "adapta" totul pretenţiilor, obişnuinţelor şi demagogiei pe care ea le slujeşte. Ori tocmai acolo e buba, de la ea li se trage ţărilor vecine cu Rusia nevoia de scuturi.

Dar lui Volodia cel "Aprig", musculos şi "Viteaz", atât de orgolios şi "democratic" instalat la Kremlin, îi place să se joace, deocamdată, cu noua sa jucărie: "scutul" anti-scut, necesar ca să-i treacă Rusiei "înspăimântarea", pentru moment, de "planurile" de la… Deveselu.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar