Recolta toamnei? Hambar n-avem de ea!

* În ultima săptămână de septembrie se munceşte cu înflăcărare, se numără bobocii sau se freacă menta. Cei din Machitori muncesc şi ei, dar respectând un vechi obicei de prin părţile locului: datina cere ca la începutul toamnei să se tragă la sorţi tarlalele de pe care se va strânge recolta, încât fiecărei familii să-i revină pământul semănat de alţii. În timpul tragerii la sorţi, bătrânii tolăniţi pe jos admiră flăcăii satului, frumos îmbrăcaţi în port tradiţional, cu tenişi şi trening, care cântă "Nu te uita la tarla, că nimic nu scoţi din ea", nestemată din comoara folclorului românesc. Etnografii spun că, demult, mai toţi sătenii aşteptau cu emoţie tragerea la sorţi, apoi momentul în care ajungeau pe tarla şi aveau o surpriză plăcută, aflând exact ce anume au de recoltat; în zilele noastre, emoţia s-a mai diluat, fiindcă nimeni nu mai seamănă glia, toţi semănând doar între ei, cu nasul roşu, privirea injectată şi mersul împleticit.

* La nici zece kilometri depărtare, începutul toamnei a adus bogăţie unor săteni din vrednica localitate Pomohaci, care au izbutit să scoată din pământurile lor de mii de ori mai mult decât au reuşit vreodată în viaţa lor. Este vorba despre proprietarii unor terenuri de lângă şosea; toţi le-au vândut unui investitor care vrea să construiască acolo o benzinărie mare, cu parcare, restaurant şi motel. Alţi consăteni au reuşit să scoată sume frumoase din pământuri fără să le înstrăineze: unul dintre ei este Aurel Târtiţă, care ara cu plugul tras de nevastă şi copii până când a nimerit cu fierul peste o mină, adevărată mină de aur pentru el, deşi fusese fabricată din oţel, în 1942, în Germania, îngropată în 1944 de obergefreiterul Hans Muller şi rămasă intactă până alaltăieri. Banii pentru familia Târtiţă au venit de la compania de asigurări.

* Părţi din România au fost afectate de fenomenele meteo extreme; în multe locuri, apa a ajuns, vorba lui Creangă, până la genunchiul (ori, vorba lui Liviu Pop, ministrul Educaţiei, "genunchele") broaştei. Despre broaştele de la uşi e vorba. Mulţi sinistraţi sunt, totuşi, mulţumiţi de puhoaie – mai ales, de cele care au trecut, înainte, prin zone bogate ori prin supermarketuri. Nişte săteni din Acarieni povestesc că apa le-a adus în curţi produse pe care, de obicei, le vedeau doar în campaniile electorale: găleţi, pui congelaţi, ulei, salamuri umflate de umezeală, precum şi cantităţi impresionante de posmagi gata înmuiaţi. Din păcate, sticlele aduse de apă erau sparte.