Sfaturi către un tânăr scriitor

Ca tăuraş intrat nou în ciurdă, trebuie să insulţi cu spume la gură şi să denigrezi cu bale tot ce este mai valoros şi care nu intră în adunătura Boss-ului: atât pe cei din ciurda rivală, cât şi pe cei care se ambiţionează să nu intre în nici o ciurdă. Mai ales pe aceştia din urmă să-i scuipi, căci, trebuie să ştii, boii din ciurdă au această calitate fundamentală: se adună strâns uniţi, dacă apare unul cu talent, care e gata s-o ia înaintea gloatei. Pentru aceasta boii din grupul tău vor face pacte şi armistiţii pasagere cu alte ciurde pentru a-l ataca unit, la grămadă, pe cel talentat.

Ţine minte, dacă vrei să ai succes şi dacă nu vrei să fii unul din ăştia cu talent, singuratici şi necunoscuţi: Cu cât vei insulta mai cu sârg şi vei denigra mai vârtos pe cei cu talent, cu atât vei fi mai integrat în ciurda ta şi vei avea mai multe avantaje. Că, orişicât, cei din şefime îţi vor lăsa şi ţie o ciosvârtă: o recenzie favorabilă (făcută de criticii grupului bine stipendiaţi în acest sens), o invitaţie la un târg de carte în străinătate, accesul la edituri importante, premii organizate pe principiul strămoşesc al trocului: „îmi dai, îţi dau”, etc.

Nu-ţi fă greţuri de ce va zice lumea. Importanţi sunt cei din ciurda ta, care te laudă cu mâna pe inimă: „Mie mi-a plăcut!” Celelalte argumente alambicate constituie treaba criticilor de serviciu. Oricum, nu-i citeşte nimeni. Lumea vede numai ambalajul. Grosul cititorilor admiră prosteşte pe cei care apar în presă, „pă sticlă”, la edituri importante, în timp ce anonimii, fie ei şi excepţional de talentaţi, nu sunt luaţi în seamă. Ba acestora din urma li se pot organiza subtil şi execuţii publice. Asta depinde, de obicei, de umorile Boss-ului, pe care trebuie să ştii să-l linguşeşti din când în când. Motorul, dacă nu e uns, nu merge.

Tu ocupă-te să fii popular şi să n-ai duşmani, să nu declanşezi antipatii. Şi să ai mulţi prieteni, amici simpatici, colegi de „generaţie (asta e cel mai bine, ciurda generaţiei!) şi proteguitori binevoitori. Din gaşcă, desigur. Aşa că ai grijă să nu ajungi un denigrat, un călcat în picioare, un outlaw. Pe talentaţii ăştia fără prieteni, în jurul cărora se face gol şi care au mulţi duşmani furibunzi şi lipsiţi de argumente, să-i ocoleşti. Şi să-i urăşti, căci ura îţi poate da un scop în viaţă. Ba, mai mult, să pui umărul, cum am spus, la demolarea lor. Să arunci mereu cu rahat în ventilator, să le reproşezi cele două-trei chestiuni negative, de obicei neînsemnate (de pildă, o greşeală de dactilografiere) pe care le repetă şi ceilalţi cu ostentaţie. Şi să dai mesajul mai departe, ca să pe pună piedici şi alţii. Numai corb la corb vei reuşi.

Ca să fii cât mai în faţă la masa scriitoricească, trebuie să ai sau să-ţi confecţionezi o biografie de mare autor: cât mai crazy, cât mai ieşită din albie, ba chiar albie de porci. Să ai mai multe neveste, pe care eventual să le baţi, să consumi „iarbă”, să ai amante în toate colţurile ţării, să apari la emisiuni tv de scandal, să foloseşti cât mai des denumirile neaoşe ale organelor genitale şi altele asemenea. Lumea pune botu‘ la chestii din astea! Nu te lua după ăştia, talentaţii lu‘ peşte, cu viaţă normală, care muncesc pe brânci, cu „umbra singurătăţii incurabile pe chip”, care scriu şi tot scriu.