Sfidarea continuă

Înţelegem că PNL nu are majoritatea parlamentară necesară pentru a pune în aplicare programul preşedintelui Klaus Iohannis, validat prin votul din 16 noiembrie. Printre altele, unul împopoţonat in extremis cu lozinci despre statul de drept, măsuri anticorupţie şi norme de integritate publică. Deci, mai trebuie să aşteptăm, n-avem încotro. Dar de câtă răbdare şi de ce fel de majoritate mai este nevoie şi ce aşteaptă liberalii pentru demiterea/ excluderea senatorului Tudor Chiuariu? Personaj funest al găştii de penali ieşeni strânse de Relu Fenechiu (Radu Prisăcaru, Cristian David, Mihail Vlasov), Chiuariu încă mai scrie legi în Senat, deşi a fost condamnat la 3 ani închisoare cu suspendare în dosarul Poşta, unde a cauzat statului un prejudiciu de 4,9 milioane de euro.

Zilele trecute am avut confirmarea că acest tip de infractori politici nu înţeleg nimic din condamnări şi, lăsaţi în pace de partid şi societatea civilă, continuă nestingheriţi activitatea infracţională din funcţiile publice deţinute. Între timp, este anchetat de DNA pentru trafic de influenţă, spălare de bani şi aderare la un grup infracţional organizat în celebrul dosar al retrocedărilor pădurilor, după ce i-a cerut lui Paltin Sturdza şi Viorel Hrebenciuc2,5 milioane de euro pentru a interveni pe lângă prefectul de Bacău.

Devine din ce în ce mai limpede că PNL nu are puterea de a-l determina să plece şi nici capacitatea de a se autocurăţa. Un comunicat şters al preşedintelui PNL i-a cerut să-şi dea demisia până pe 23 ianuarie, altfel ar urma să fie exclus. Chiuariu răspunde în doi peri că se „autosuspendă” din PNL, păstrându-şi impunitatea parlamentară. Unii liberali nu se sfiesc să recunoască că vor colabora în continuare, el fiind de facto parte a grupului parlamentar, indiferent dacă este autosuspendat sau exclus din PNL. Atât timp cât îşi păstrează funcţia în Senat, este o simplă convenţie pe listele cărui partid nu figurează.

Scena autosuspendărilor în partide din ultimii 25 de ani a fost jucată pentru a păcăli opinia publică cu asumarea responsabilităţilor. Aşa s-a ajuns, printre altele, la celebra lovitură electorală prezidenţială jucată de Iohannis în faţa lui Ponta: „hai să fim bărbaţi!”, care s-a concretizat ulterior în respingerea legii graţierii şi amnistiei şi ridicarea câtorva imunităţi. Dar primenirea parlamentară s-a oprit aici. Iohannis nu a răspuns scrisorii deschise a judecătorului Horaţiu Horaţius Dumbravă, membru CSM, privind reluarea cererilor respinse de ridicare a imunităţii în cazul unor parlamentari şi foşti miniştri. Vreo 60 dintre parlamentari îşi desfăşoară nestingheriţi activitatea, deşi sunt condamnaţi, incompatibili sau aflaţi în diferite etape ale cercetărilor justiţiei.

Cu ce fel de infracţiuni mai trebuie prins unul ca Tudor Chiuariu pentru a fi determinat să părăsească Senatul? Cazuri ca acestea sunt un indicator elocvent asupra duplicităţii establishmentului politic, care continuă partitura sfidării inteligenţei şi răbdării oamenilor. Ce aşteptări realiste putem avea de la schimbarea lui Victor Ponta? Un PNL nereformat ajuns la putere este la fel de toxic şi va ajunge să se comporte rapid precum PSD.

„Noul început”, termenul cheie utilizat la întâlnirile Victoriei Nuland, asistentul secretarului de stat al SUA, cu preşedintele şi premierul României, rămâne un deziderat diplomatic, golit de conţinut în faţa speţelor de tipul Chiuariu. România începe întotdeauna câte ceva, dar termină extrem de puţine lucruri (bine făcute). Da, statul de drept nu mai stă deasupra capului cu securea amnistiei şi graţierii ca în 2014, dar la colţuri pândesc vigilenţi aceiaşi pungaşi pe care-i ştim. Le cunoaştem capacitatea de reinventare, din când în când zădărnicită de DNA. Oare Iohannis se mai află în legătură cu partidul? Îi transmite într-un fel că a fi pregătit de guvernare nu înseamnă să înlocuieşti hrebenciucii PSD cu ai liberalilor? Îşi dă seama că baza puterii lui şi a susţinerii publice obţinute peste noapte se poate risipi la fel cum a apărut?